miercuri, 28 octombrie 2009

Un vis de vara . .

Nisipul fierbinte…orizontul brazdat de razele rosiatice ale unui soare ce apune… marea ce loveste cu putere stancile…NOI DOI…mana ta si-a mea ce se-mpletesc intr-un fior…buzele noastre ce se contopesc in cel mai dulce,profund si pasional sarut…privirea ta ce-mi soarbe fiecare suras…trupurile noastre ce tremura cand se ating…briza calda a marii ce ne mangaie bland obrajii…linistea amortita,pe care doar marea si inimile noastre ce zvacnesc parca vrand sa ne iasa din piept,o cutremura...un sarut,urmat de un altul…o mangaiere,urmata de o alta…un drum catre fericire…
Suntem doar noi si marea iar valurile sunt martorii iubirii noastre.Soaptele ni se risipesc adanc in neant.
-Iubitule,te bucuri ca esti aici cu mine?
-Inca nu sti raspunsul la aceasta intrebare?Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata mai fericit iubito…!
-Hm…
-De ce esti atat de abatuta?
-Simti nisipul?E fierbinte…asa cum e si dragostea mea pentru tine,asa cum sunt si eu in preajma ta.
-Voi fi mereu in preajma ta,sti bine ca n-as putea pleca de langa tine.
-Hm…vezi marea ce loveste stancile?E puternica,asa cum sunt si eu stiindu-te al meu,fiind alaturi de tine.
-Voi fi numai al tau totdeauna si iti voi fi alaturi indiferent ce s-ar intampla.Cand vei fi slaba voi fi acolo sa iti dau putere.
-Hm…simti briza?E calda…la fel si vocea ta.E blanda…asa cum e si mangaierea ta,precum jocul tau in parul meu.
-Vocea mea nu va fi niciodata altfel decat calda si intotdeauna te voi mangaia cu blandete.
-Da…..
-Spune-mi ce te apasa,iubito!
-Asculta!E liniste…mi-e teama ca asa va fi si intre noi peste ani…ca nu va mai ramane decat o mare de vise spulberate care sa tulbure tacerea.
-Niciodata nu se va lasa tacerea intre noi.Atinge-mi inima asa cum o fac si eu!Poti auzi?Intotdeauna va ramane ecoul a doua inimi ce bat una pentru cealalta.
-Da…
-Acum ce mai este?Ce te nelinisteste?
-Vezi soarele,iubitule?Apune…se scufunda-n mare!Mi-e teama ca intr-o zi,asa va apune si dragostea noastra.
-Iubito!Cum poti sa crezi ca mainile acestea doua s-ar putea dezlipi vreodata?Tanjesc una dupa cealalta.Si oricum,soarele rasare mereu a doua zi de dimineata.
-Cum poti fi atat de sigur?
-Nu sunt sigur,doar sper si cred in ziua de maine.
-Atunci nu poti fi sigur nici ca dragostea noastra va exista intotdeauna…
-Nu…dar iti spun un singur lucru.Priveste-ma!Scufunda-te in ochii mei albastrii precum marea si iti jur ca voi aduce din nou soarele pe cer!!!

Daca dragostea asta infinita nu e scopul existentei noastre,atunci eu nu stiu care altul ar putea fi.Eu una nu gasesc un tel mai nobil si mai maret pentru care sa ma fi nascut!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu