Stii si tu de nopti ca aceasta,
Toata lumea le-nvata fara sa vrea
Si nu si le mai scoate din minte vreodata.
Cum stai asa, rezemata in coate
Ori umerii ti-i rasfrangi pe covor
Sau zaci atarnand din pat cu capul in jos.
Mereu e aceeasi poveste,
Cu alti protagonisti.
Nu-ti amintesti nimic care sa conteze
Ceva care sa nu paleasca in comparatie cu acel gand
Istovitor, malefic, jefuitor de pofta sufleteasca.
Fictiv sau real,
Mori inainte ca el sa inceapa sa se desfasoare.
De parca moartea i-ar cruta intensitatea,
De parca moartea l-ar putea opri,
De parca moartea ar ajuta la ceva.
Te-ntrebi unde e el
Si crezi ca stii
Dar cum se face ca intotdeauna imaginezi ce te frange mai tare?
Cazi in transa.
Viziualizezi mainile sale.
Tremura.
Le vezi cum curg melancolice
Cum degetele unduiesc un scenariu ferchezuit cu grija,
De la primul gangurit si pana azi.
Zambesti.
Ti-e cald.
Ti-e frumos.
Apoi te lasi dusa de nas.
Te pierzi.
Stop!
Te pierzi si mai mult.
Galopezi cu inima in mlastini necunoscute.
Unde?
Unde curg acele maini ce le doresti numai peste tine?
Ce fredoneaza ele cand luna e deasupra,
Si tie iti e dor de parca-i dedesubt?
Cu cine dorm negandindu-se la sarmana de pe covor?
Tresari.
Vizualizezi.
Cazi.
Vezi ochii lui ce urca pe scari admirand-o.
Vezi cheile lui ce se rotesc entuziasmate,
Vezi amprentele cum ii aluneca pe intrerupator
Si lumina dispare ca prin miracol,
Simti pielea lui ce se dezbraca de secrete
Langa ea
Apoi mainile lui,
Mainile acelea perfect cioplite marimea trupului tau
Le vezi cum intoneaza fara mila
Un vals vienez parca scris pentru voi
Dar dus de vant in altarul alteia.
Tandru, apoi pasional,
Se-mfoaie,
Fosnesc,
Tresalta
Iubesc
Si strang,
Vai, ce strang
Asudate.
Tresari.
Plangi.
Ti-e frig,
Si cat plangi…
Stop!
Si incepi sa bocesti si mai tare,
Si daca inaine,
Cand erai doar tu si el
Il detestai pe Thomas Edison,
Acum l-ai fi adorat de n-ar fi conceput sistemul de oprire.
Odata ce cosmarul incepe,
Mai usor ti-ar fi sa opresti sufland molcom
Un tren de mare viteza.
Te uiti la telefon.
Si nu suna.
Nici tu nu suni.
Te-a rugat sa n-o faci
Si-are mare nevoie sa-l asculti.
Pe noptiera poza lui.
Zambeste.
Si ochii-ti cad pe buze iubite.
Ii inchizi
Si te-ntorci la miraje ucigatoare
Prostita din nou.
De cand nu te-a mai sarutat
De parca ultimul vostru sarut era acela?
A facut-o vreodata asa?
Sau o va face fara tine?
Buzele lui,
Uscate sau umede si fierbinti noaptea asta?
Vizualizezi.
Le vezi cum fructifica o replica dulce
Cum o poftesc docile
Pe patura aceea albastra
Cu delfini.
Tandru, apoi pasional
Se desfac,
Se lipesc
Se-mpreuna
Iubesc
Si-apoi musca
Cum musca,
Robite!
Si plangi,
Si fluidele lor se combina.
Se vor de mult.
S-au vrut sub sfera ta parca de-o viata.
Fictiv sau real,
Crezi ca stii…
E ca si cum ruleaza un romance la cinema
Iar publicul suspina induiosat
Si tu tipi,
Absorbind horror-ul din spatele proiectorului.
Si nu suna.
Nenorocitul de telefon tace.
Te lasa sa mori.
Si stiu ca esti asa de vinovata…
Dar mai stiu si ca el e Dumnezeul tau.
Si sfintii se razbuna?
Esti totusi numai om.
E ea un om mai bun?
Ani intregi i-ai revendicat
O singura renuntare.
De ce n-a putut?
De ce la rascruce de timpuri
In cruciada dintre amor si greseala
Tot nu poate?
Fictiv sau real,
Nici nu-ti pasa.
Ea e mai aproape ca tine.
E mai demult.
E mai adanc.
Si mori.
Si te lasa
C-asa i-ai facut si tu,
Chiar mai rau.
Cand iubirea ajunge aici
Si un pas te desparte de ura
Taie-ti picioarele!
Tu, numai tu ai creat asta
Tu iti vanzolesti sufletul
Prin ape tulburi
Sperand ca o scuza sa-nlature debitul murdar.
Ce daca o simti inmiit?
E doar un cuvant.
Ce daca sufletul tau a ramas
Un patratel feliat
Ce nu-si mai elibereaza hormonii in sange
Si inima ii cauta bucatile
Care s-au pierdut prin cer?
De unde sa stie el
Si de ce te-ar crede?
Dragii mei lingvisti
Si oameni de cultura
Ascutiti-va creioanele
Si mintea
Pentru ca pragul acesta invincibil
Paroxismul absolut al durerii,
Mai acut decat suferinta
Mai presus de chin si calvar
Cu mult supraliminar torturii si agoniei
Merita cu siguranta un nume propriu.
Stiti si voi de nopti ca aceasta,
Toti le jucam de cateva ori
Si-apoi ne chinuim o viata
Sa le dam uitarii.
Le mituim cu vorbe mari,
Le mascam cu fericiri,
Si tot nu pleaca,
Apeleaza la convietuire inter-sufleteasca
Desi in contract aparea ca o ultima posibilitate
Si-ti cer un pai
Sa-ti suga visurile dulci
Si doua maini
Ca sa-ti coboare colturile gurii
Cand vrei sa razi frumos.
Si daca viata mea-i o transa,
Ca visul negru pe covor
Decat sa pier bucati de tine
Din mana mea mai bine mor.
