miercuri, 28 octombrie 2009

Doar atunci…

Cand gandurile mele vor fi gata sa se-nchine,
Oricui minte frumos ,asa cum faceti toti,
Pe fruntea mea voi scrijelii vorbe senine,
Si pentru umbre, si pentru vii si pentru morti.

Cand palmele-mi crapate de durere vor ceda,
Cand vor fi mult prea obosite sa te tina,
In unghii voi sapa tristetea mea,
Si voi cladi morminte de lumina.

Cand ochii mei cei binevoitori se vor inchide,
Cand nu vor mai avea puterea sa clipeasca,
Voi plange fara lacrimi printre zambete perfide,
Si voi ramane surda la soapta lor diavoleasca.

Cand inima-mi plina de rani imi va da ultima bataie,
Cand mi se va lasa strapunsa de minciuni,
Ma voi aprinde si voi arde pan’ la ultima vapaie,
In cer si in pamant,in rugaciuni.

Cand talpile-mi zdrobite se vor sfarama,
Cand nu voi mai gasi speranta sa pasesc,
Voi rupe lantul care-odata ne lega,
Caci nu voi mai gasi nimic sa-ti daruiesc.

Pana atunci cand ziua aceea va sosi la toate raman rece,
Pana atunci voi sta si voi privi la tot ce vine,
Ma voi gandi la ce m-ati invatat: ca tot ce vine trece,
Voi sta aici, aici doar eu cu mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu