Cu tine și atât împart
durerea-mi vie
Căci dintru judecări, iubirii nu m-abați
Ci din greșeli imense-mi traduci cu voioșie
Lăstari nevinovați.
Căci dintru judecări, iubirii nu m-abați
Ci din greșeli imense-mi traduci cu voioșie
Lăstari nevinovați.
Doar tu citeşti în mult prea deasa-mi
rezemare
A tâmplei-când pe-un colţ de pernă mă găseşti-
Cum iar, oftând, în tihnă planific cu-mfocare
Masacrul nepăsării omeneşti.
Ești pasul crucial din
vasta galaxie
Ce m-ar putea stârpi
precum un meteor
Dar orișicâte nimfe se-arată,
numai mie
Alegi să îmi dai zbor.
Cu tine nu mi-e jenă să fiu un pic nătângă.
Nici teama că n-aş fi frumoasă în lumină...
Căci între mâna dreaptă şi între mâna stângă
Cenzura se dezbină.
Și-ți mulțumesc de dansul sprâncenelor mirate
Ce face ca obrajii-mi în zâmbet să-ncolţească
Și că-n al Terrei bal de minți nerușinate
Te-ai desfăcut de mască.
Şi cum să mi te-alunge chiar sufletul
acesta
Ce fără de intenţii, în piept te-a mai
ucis
Când tu n-ai încercat măcar să aflii vesta
Ce m-ar fi interzis?
Hai, întregeşte-mi gâtul cu buze de
mărgele
Să simţi tot ce-mi doream până ne-am făptuit
Şi ai să vezi că nu eşti ca-n schiţa
minţii mele
Ci visul înmiit.