miercuri, 28 octombrie 2009

E dus si e pierdut . . .

Treceam pe langa el si-l ocoleam, ca si cum am fi fost straini,
Era strainul langa care-odata imi doream sa-mbatranesc,
Dar azi in ochii lui nu mai zaream aceeasi ploaie de lumini,
Iara pe buzele lui moi nu mai era acelasi “TE IUBESC”.
Treceam pe langa el si-l ignoram,ca si cum Noi nu ar fi fost nicicand,
Era chiar el,dragostea ce am ingropat-o adanc in suflet,
Dar azi in palma lui nu e decat o apa si-un pamant,
E dus,si e pierdut,
Dar eu inca mai vin cu-un vuiet,
Si-astern din nou o floare pe mormant,
Plangand,
E dus,si e pierdut,
Adanc,adanc in suflet.
Si daca uneori el mai invie,
Si daca uneori il mai astept sa vie,
E dus,si e pierdut pentru vecie.
Si daca-atunci cand il zaresc inima mea tot tare inca bate,
Si daca inca-mi mai rasuna-n gand aceleasi soapte,
E dus si e pierdut pentru eternitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu