Nimeni,oricine,cineva…

Privea pe geam cu ochii lui albastri si tristi…lacrimile ii siroiau repezi pe obraji…pe chipul sau era intiparita durerea ce-l sfasia pe dinauntru,iar in mintea lui zacea un singur gand…’’mi-e dor de mama si de tatal meu,de zilele fara griji in care eram cu ei si simteam ca nimic rau nu ma poate atinge’’.
Avea zece ani dar mentalitatea unui om de douazeci.Viata il schimbase,fusese prea dura cu el si prea nedreapta.Ce facuse rau?Poate doar faptul ca venise pe lume.Ce vina avea el?Statea adancit in ganduri si amintiri…inima ii zvacnea parca sa-i iasa din piept….doar ei ii puteau alina durerea,doar parintii lui de care-i era asa de dor,dar ei erau departe,mult prea departe sa poata ajunge la ei.Oare uitasera de el?Gandul asta ii sfarama sufletul in mii si mii de bucatele.Plecasera de trei ani si il lasasera cu matusa lui,iar de atunci,viata lui nu se mai putea numi VIATA!
Deodata,usa camerei in care se afla Andrei se deschise si o voce ascutita striga taios:
-Andrei!Coboara imediat!
Baiatul se conforma si cobori in sufragerie unde matusa lui il astepta nervoasa.
-Ce ti-am spus eu despre pictura?In loc sa iti pierzi timpul degeaba mai bine te-ai face util,copil fara viitor!Ce e asta?
Copilul privea cu goliciune la pictura din minile matusii sale.Era un desen minunat!Privindu-l,Andrei simti cum se pierde…simti o dorinta puterica de a parasi cruda realitate si de a patrunde in lumea pe care parintii lui o creasera demult pentru el.
-Este un desen cu parintii mei…puneti-l jos va rog! zise el temator.
-Un desen cu cei care mi te-au lasat pe cap ca sa-mi mananci banii,pacoste ce esti!
Femeia lua desenul si il rupse violent,apoi rase batjocoritor privind la copilul ce ingenunche rapus de durere.
-Poftim!Asta face u cu desenele tale bune de nimic.Acum ridica-te si du-te la munca,prefacutule! Parintii tai nu-mi dau nimic ca sa te intretin si sa am grija de tine,iar tu faci teatru?Misca-te si munceste!
-Copii de varsta mea merg la scoala si invata,num erg pe strazi sa munceasca zi si noapte!Si parintii mei nu m-au abandonat!Nu ma mai mintiti!V-am vazut cum numarati banii pe care vi-i trimit si cum imi distrugeti scrisorile de la ei!Muncesc zi si noapte si nu-mi dati niciun ban…vreau sa fiu ca ceilalti copii,sa am o viata normala! Singurul meu refugiu e picture…singurul lucru care ma face sa ma simt si eu putin fericit…si imi rapiti si asta!Incetati!Nu eu sunt cel care joaca teatru.
Femeia se napusti asupra baiatului si incepu sa-l loveasca cu ura.
-Nerecunoscatorule!Copil fara minte!Cum indraznesti?
Andrei tremura din toate incheieturile,dar durerea loviturilor matusii lui nu se compara cu durerea ce o purta adanc in suflet…iar ranile pe care i le cauza aceasta paleau in fata ranilor pe care soarta i le facuse.’’Ce e cu parintii mei?De ce nu vin?’’.Asteptarea devenea din ce in ce mai grea pentru el,in fiecare clipa se zbatea sa supravietuiasca intr-o lume rea si dura in care nimanui nu-i pasa de nimeni,iar NIMENI era EL.
Anii au trecut,iar el a crescut,a facut cincisprezece ani asteptand introarcerea parintilor sai.La fiecare zgomot ce se auzea isi indrepta privirea entuziasmata catre fereastra,sperand ca ei sa se fi intors.Dar nu au venit niciodata.A muncit din greu ani intregi si totusi nu avea niciun ban…ramasese tot sarac.Dar acum avea ceva ce-l facea sa se simta bogat.
Cunoscuse dragostea.Iubea si era iubit de cineva,iar asta parea ca-I umple sufletul de bucurie…atingerea ei ii invelea ranile acoperindu-i-le cu un val de fericire.Dar ele ramaneau acolo si nimeni si nimic nu i le putea vindeca.Dorina era ca un inger pentru el…dar totusi ceva nu era bine.Parintii ei se opuneau iubirii lor deoarece ea era o fata inteligenta,avea un anumit status social sin u putea avea o relatie cu oricine.Candva Andrei era Nimeni,acum ajunsese Oricine,dar totusi nu-si amintea sa fi fost atat de fericit vreodata.
Timp de trei ani pana ce au devenit majori Dorina l-a invatat pe Andrei sa scrie si sa citeasca,sa faca calcule.Odata ce au crescut si au devenit capabili sa faca ce vor cu viata lor cei doi s-au casatorit.Andrei s-a angajat vanzator,in timpul liber obisnuind sa picteze iar Dorina a devenit invatatoare. Cu timpul,parintii Dorinei l-au acceptat si l-au indragit.Era un suflet bun in pofida faptului ca a fost inconjurat de rautate in intreaga lui copilarie.
Dorina si Andrei au avut copii iar el a fost un tata minunat,un tata care lui i-a lipstit sip e care viata i l-a dus departe in valtoarea vantului.Unica dorinta a lui Andrei era ca sotia si copii lui san u sufere niciodata…suferise el destul cat pentru toti si ar fi facut orice pentru fericirea lor.
Privea pe geam cu ochii lui albastri care sclipeau de fericire de aceasta data…lacrimi de bucurie ii siroiau lent si necontenit pe obraji…pe chipul sau era intiparita implinirea…iar in mintea lui zacea un singur gand…’’La inceput…am fost Nimeni…apoi am ajuns Oricine…dar acum,acum sunt Cineva!!!!’’.