sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Naiva


De ce-l iubim pe insul, intern inaccesibil
Si ii negam pe-aceia ce-n inima ne cer?
De ce pasim in transa cu cel ce dezerteaza
Si verticalul luptei -l socoatem pasager?

De-ar fi sa se decida amorul neuronic
Sa daruim din suflet, cum scrie-n emisfere
In vagauna vremii ne-am prelungi cu omul
Ce nu face rabat complet sa ni se-ofere.

Oi fi doar eu naiva sau globul clocoteste
De-atatia alandala ce-si mangaie-n barbie?
Sunt multi nepotriviti ce-si dau subit o sansa?
Sunt singura inepta tarata-n insomnie?

De ce-am crezut ca omul ce dorul nu-l serveste
Ar chiar putea cu mine sa-si schimbe din traiect
De ce sa sper c-avut-am atata importanta
Ca m-ar lasa sa-i umblu la psihicul defect?

O fi barbat pe lume camasa sa-si descheie
Si-apoi buza pe buza, in piept sa se deschida
Sau toti se intoxica cu vraji si logoree
Jurandu-te un flutur’ , tratandu-te-o omida?


Macar de-ar fi destinul o dulce simbioza
Sa ne distrugem ziua, sa ne-asamblam pe luna…
N-ar fi o simfonie , dar insa ne-ar ajunge
Cat sa ne spunem tandru” Imi pasa. Noapte buna!”

Dar semintia noastra e-o cursa nesfarsita,
Cu maini care se caut’, cu maini ce se lovesc
Si vreau din tot adinsul sa te urasc energic
Si totusi te iubesc.

Mea culpa


Cu ochii-mpaturiti in lacrimi multe
Ma las invesmantata-n arta mea
Si imi sarut pe buze si pe frunte
Durerea ce cazut-am peste ea.

Sadismul astor clipe slefuite
In pantecele gandului de “Doi”
Nepetrecandu-se ma fac sa fiu in mine
Precum un mausoleu fara eroi.

De ce repetitiv comit pacatul
De-a-mi trage miocardul printr-un cui?
De ce mai cred ca s-ar putea iubire
Acolo unde insusi suflet nu-i?

Valsez ratacitor orasul vietii,
Pe bulevardul dramelor ma las
Si-n timp ce fericirea ma evita
Dozez acelasi vis la orice pas.

E crud si e nedrept, demential
Sa-mpart acelasi pat cu vanitatea
Aceluia ce standu-mi nu-mi va fi
Ci doar exacerba singuratatea.

De ce-s asa profunda si torida
Cand nimeni c-ochii mei nu e uman?
De ce asum in universul meu fanatic
Indiferenta unui prea versat tiran?

Cu ochii-mpaturiti in apropouri,
In linisti virulente ma dedic.
Plasat-am totul pe sub bradul gurii tale
Si am primit…nimic.

joi, 17 noiembrie 2011

Singuratate



M-am transcris intr-o tristete
Printre capete-mbulzite.
Liniile firii mele
Frematau nestapanite
Si n-au stat cum le-am cerut
Si pasind asa pe strada
Am simtit ca m-am pierdut
Ca ma scap ca pe-o moneda,
Ma remarca toti din jur
Dar sunt mult prea depasita
Ca sa-mi mangaie-n contur.


Planuim singuratatea
Ca pe-un soare si-l curtam
Dar nu stim intru aceasta
Ca ne dezumanizam,
Ca ne lepadam cu totul
Sansa de-a zambi a zori,
Penetrand cusca iubirii
Incapabili de fiori.

Noi n-am vrea sa fim terestrii
Ne-am dori metal sa fim
Sa ne franga timpul inimi
Sa fim reci, sa nu simtim
Si sa pierdem absolutul
Tot sa radem naturali
Fulger vrand sa ne doboare
Sa ramanem verticali.

Si cazand asa pe trepte
Si julindu-ma-n adanc
Din aula firii mele
As fi vrut sa-ncep sa plang
Sa imi pierd orice speranta
Ca in om sa ma cobor
Fie-mi inima o groapa
Tu- un ins intamplator.

Dar muream necesitatea
De-a fosni din maini cu tine
Tu pe umeri murmurandu-mi
Ca de-acum ne va fi bine
Si-n urechea disperarii
Sa-mi presari din lob in lob
Amanuntul cel mai tandru
Ca nu-s singura pe glob.

Insa crudele distante
Si un iz indiferent
Ma faceau sa tes in taina
Un tragism incipient.
Ma durea absurd de tine
Ma durea de cine esti
Că in scala firii tale
Nu ai cum sa ma traiesti.
Ma durea orice miscare
Si cadeam in chip si fel
Chemand sufletul ce nu-l ai
Sa-mi afund tristetea-n el.

M-as transcrie intr-un zambet
Printre capete banale
Liniile firii mele
Sa se-mbine cu-ale tale,
Sa gradam o legatura
Astazi da, maine nu stiu
Insa tânta mea valoare
Nu-mi da voie ca sa-ti fiu
Ne-aproape, ne-durabil
Necinstit, ne-delicat
Si-mi ajunge sufletirea
Un atu eradicat.


Planuim singuratatea
Ca pe-o baie in frumos
Insa cand deschidem ochii
Ne trezim cu chipul stors
De surasuri si de pace
Si taras ne schingiuim
Cu credinta ca-ntr-o seara
O s-aflam ca ne iubim
Cu dorinta ca-ntr-o noapte
Tot mimand un dor ocult
Punand buzele pe buze
Vom simti ceva mai mult.

Diferentele-ntre oameni
Ne trascriu intr-o tristete
Dar speranta e cea care
Ne ingaima frumusete.

Eu m-am scris intr-o durere
Printre alti cu chipul plat
Doar mergand asa pe strada
Nu prea stiu cum s-a-ntamplat..



Parca m-amageam cu vise
Parca, parca era luna
Si-mi doream doar s-adormim
Impreuna.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Axioma


Cand noaptea ia o umbra si-nc-o umbra
Si-si face pai sa soarba ce-i lumina
Ne dezbracam in ingeri moi
Si ne fardam mustrarile de vina.

Iar in mansarda lunii perforate
De-atata realism, concretizare
Strangandu-ne in aripi cu credinta
Uitam ce mult ne doare.

Si cand la tine, cand la mine in nucleu
Ne pendulam sperantele cu jind
Si in focarul ego-ului nost
Te simt, ma simt fiind.

Ne sarutam pe mii de lacrimi si suspine
Ne-atingem fiece oblon al firii
Iar nu in 9 luni ci 9 clipe
Se naste mitul fericirii.

Dar dimineata raza, raza si-nca
Isi face pai si soarbe noapte ce-i
Iar noi, asa umani si fara vraja
Ne-ncorporam in limitele ei.

Tot vine ea, lumina, ne stramteaza
Pe noi care simtim ca si artisti
In negru patimim iubiri, in alburi
Ne imbracam in oameni si mai tristi.