marți, 24 august 2010

Pianista fara clape


Eu n-am cantat vreodata la pian.
Dar as fi vrut,
Chiar as fi vrut nespus.
Si cine stie…
Poate n-as fi murit atat de des,
Atat de sumbru,de sfasietor
De solitar…
Mi-as fi transpuns si eu abundentele suferinte,
In preludiul notelor muzicale,
Cum au facut si altii.
Firavele mele degete,
In loc de lacrimi ar fi sters,
Buze,
De muze.

Dar nu.
Eu a trebuit sa-mi indoliez cotloanele firii,
Cu lirismul penelor de porumbel.
Eu…
In loc sa-mi pierd inocenta cu ochii la stele,
Am donat-o unor tavane straine,
Care s-au surpat in sufletul meu,
Si s-au refacut in alta parte.

Nu,
Eu n-am putut sa cant la pian.
Am preferat sa-mi claustrez galantele emotii,
In suflete furtunoase si pasagere.
Ma intreb…
Unde o fi sarmanul meu sindrom pacifist,
Cel ce m-a impiedicat sa alung
Blestematele iubiri cu capete sfinte…
Dar m-a lasat sa-mi ucid,
Slobozenia inspirului si expirilui…
Cel ce m-a facut sa-mi etalez sfarsitul,
Inainte ca D-zeu sa-l traseze
Si cel care,
Cu o amagire virulenta,
M-a privat de sansa,
Unei admirabile reintrupari…

Dar acum e prea tarziu pentru pian,
Prea tarziu pentru bietele mele degete.
Si totusi…
Doamne, daca mi-ai spune unde mi-ai varat fluida libertate,
Ce altadata imi binecuvanta dorinta de preplin
Daca mi-ai arata unde mi-ai decapitat varaticele fericiri…
Si prin ce coclauri mi-ai ascuns credinta-n propriile-mi brate…
Ma jur,
Oh Doamne,
Eu ma jur pe tinerete,
Sa imi videz prea tristul piept cu cel mai rece glonte,
Sa ma tarasc prin maracini pana la tine,
Cu inima-mi zbatandu-mi-se-n palme.

Atunci Tu din nimic, m-ai face om,
A doua oara.
Nu m-ai lasa sa mor caineste,
Caci amandoi ne-am aminti,
Ca pot mai mult.
Mi-ai da trei brate,
Doua-afara,
Si inca unul langa glonte,
Ca sa-i sugrum pe toti infamii
Care m-ating ravnindu-mi schingiurea.
Mi-ai da trei ochi,
Doi langa tample,
Si inca unul salvator,
Care i-ar alunga departe,
Pe toti nerozii ce ma vor,
Caminul trupurilor lor,
Si pentru spirit, numai birt.

Dar eu,
Eu n-am cantat vreodata la pian.
Dar as fi vrut.
Chiar as fi vrut nespus.
Si totusi…
Sub venera celuia de sus,
Pianul a cantat la mine.


Yiruma- kiss the rain
Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 21 august 2010

Renastere


Corabia luminii se-ntoarce iar acasa,
Sa-mi readuca-n sange, iluzia prafoasa,
Ca maine as putea sa ma mai nasc o data
Cu flori de liliac, pe buza mea crapata…

Imi navigheaza-n suflet renasterea agila,
A unui vast destin, sadit intr-o pupila.
E-o dulce infratire a raiului cu iad,
O lume uniforma, si-un pururea stindard.

Ma-mbata un ceaslov, cu vise milenare,
Si-n palme imi palpita, miraje orbitoare,
Raman cu luna plina, sa patinam pe ape,
Si desfranate valuri, cu mir sa ne adape.

Se inciudeaza negrul, ca ii starpesc regatul,
Si ‘cearca sa m-atace, sa-mi spoiasca stigmatul,
Dar nu ma las invinsa, am dragostea aproape,
Si cu un cant de leagan, il umezesc sub pleoape.

Corabia luminii s-a-ntors din nou acasa,
Si a facut din mine o alta mai frumoasa,
Mi-a readus in sange, o fericire lata,
Si simt la orice ceas, ca ma mai nasc o data.

Ritualul rabdarii


Candva ascultai, cu chipul milos,
Virtutea-mi prost conturata,
Si-n sufletul meu, la ore tarzii,
Ghiceai nostalgii din armata.

Aduceai curcubeie cu ochii tai mari,
Pe lanceda mea suferinta,
Simteam ca mi-e toamna pe pieptul tau cald,
Si ma proclamam nefiinta.

Si mainile mele in mainile tale,
Cladeau un igluu al tacerii.
Simteam ca mi-e iarna in inima ta,
Desi respiram miezul verii.

Si cand vorbeai tu, un fosnet diform
Imi elucida ambianta.
Apoi iar taceai si noaptea venea,
Sa-ncline spre chinuri balanta.

Prin neguri ieseam sa-mi plimb neputinta,
In rochi sifonate, de bal.
Tu ma urmareai si-n riduri de stele,
Paream doi pioni de cristal.

Cu parul valvoi ma varam in tine,
Zidind un bland adapost,
Dar imi era ploaie, si pieile mele,
De dragoste pareau in post.

Cu glasul livid, mirosind a grija,
Imi insuflai o dojana,
Si cand ne lipeam intr-o mangaiere,
Eram un munte si-o rana.

Trei pasi incalciti ne duceau inapoi
In mila mandrului soare,
Iar tu il sorbeai pe tot in priviri
Si imi oglindeai vindecare.

Iar azi e o zi in care luceste,
Fereastra viselor mele,
Spalata frumos si-apoi zugravita,
Cu lacrimi de acuarele.

Si mainile mele in mainile tale,
Un imn idolatru anima,
In tine mi-e soare, in tine mi-e pace,
Si-n tine mi-e pofta de rima…

Coma


Simt inedita coma de mister
Cum se dizolva-n ochii lui
Sub gene dese, albastrui.

Si-l doare sa ma vad-asa,
Firava, palida si plansa,
Cu pietre-n piept si buza stransa.

Dar ce sa fac daca mi-e dor
Sa ratacesc pierduta-n tragic
La brat cu strigatul pelagic?

Caci cine nu s-a sinucis,
Macar o data-n firea lui,
Lingandu-si plagile-amarui?

E musai sa te-avanti candva,
Intr-o frenetica stransoare
Cu suflet gri, dar lucitoare…

Si cum sa judeci violent
Un juramant pur echivoc,
Cand el iti susura noroc?

Simt inedita coma de mister,
Cum se dizolva-n ochii lui,
Sub gene dese, albastrui.

Si-l doare sa ma vad-asa,
Dar eu m-am captivat in gand,
Cu fericirea mea plangand…

vineri, 20 august 2010

Basmul noptilor de vara

Lacrima-nnoptarii, inaintea noastra
Au manjit-o altii,cu lungi insomnii,
Invatand sa moara pururea copii
In balsamul ploii,
In bratele cetii,
Ocrotiti de umbra,
Dulce-a tineretii.

Luna calarea ceasurile-i sacre
Pieile fierbinti, rosii sa se soarba
Umezind frumos verdele din iarba
Cu atingeri tandre,
Puls accelerat
Si cu simtamantul,
Viu,exacerbat.

Stelele aveau partea lor de vina,
Dar clipeau complice junilor pereche
Si cu ochii mari, le stateau de veghe.
Aveau gene ude,
Inecate-n vin
Si-si turnau betia,
Peste lume, lin.

Vantu’-mbatranit, dar manat de foame,
Pagubea copacii de bogate plete
Si sufla prin inimi mii de epitete,
In costumul sau
Vechi de dirijor,
Indemnand pe tineri,
Sa faca amor.

Asta-i noaptea noastra! Le calcam pe urme!
Ne iubim in mreaja scumpilor nebuni.
Ploaie-n iarba ta, hai sa ne cununi!
Luna pestritata,
Stele confidente,
Martore sa fiti!
Acesti doi iubiti
Sarutari prudente
Din lacate reci
Care-i chinuiau,
Gata!
Nu mai au...
Vantule, poftim cravata!

marți, 17 august 2010

De dor


Nu ma lasa luna sa te uit vreo clipa,
Si-mi priveste-n suflet. Doamne, ce risipa…
E final de cantec.Dorul nu ma iarta,
Te astept plangand, noaptea langa poarta.

Curge in pasteluri, inserarea lunga.
Porumbeii albi, ‘cearca sa te-ajunga…
Dar esti prea departe, mugurii ti-s grei,
Si esti invelit in visul marmurei.

Sunt batrana-n suflet,sprintena-s la mers.
Din cosita alba , iti mai scriu un vers.
Cruda e minunea ce ne zace-n piept,
Doare asteptarea si mereu te-astept.

Raurile tac. Plansul e-n zadar.
Sa apari din ceata, banuit macar…
Si sa-mi lasi in palma, coaja amagirii,
S-atatam cu ea, flacara iubirii…

Nu ma lasa luna… zambetul sau mat,
S-a ascuns in negru. Doamne, ce pacat…
E final de cantec si pustiu e-afara,
Te astept plangand si adorm in gara…

luni, 9 august 2010

Ani de liceu


Acelasi dans romantic printre frunze,
Aceleasi lungi clisee intre ploi,
Aceeasi zi dar alta-n calendare,
Si-acelasi vesnic “noi”.

De ce mi-e mie dor acum mai tare?
De tine? De o vorba sa ma miste?
Ori de doi ochi ai mei, duhnind a viata,
In vremuri de restriste?

Inger si demon sughitand iluzii,
Prin invelisu’-mi aspru faurit…
E-o umbra jumatate sub condei,
Si ea iti scrie “Bun venit!”

De ce mi-e mie dor acum mai tare?
De fii nostrii nenascuti?
Ori de doi ochi ai mei, duhnind a pace,
In patosul din munti?

Lumina si obscur zidind scenarii...
Alimentate-s toate in gandire.
Si lacrima mi-am pus-o la presat,
Ti-o las ca amintire.

De ce mi-e mie dor acum mai tare?
De tine? Podul meu spre “eu”?
Ori de doi ochi ai mei, duhnind iubire,
In anii de liceu?

I-acelasi vesnic “noi”.Oh, scump miraj…
Aceeasi zi dar alta-n calendare,
Aceleasi lungi clisee intre ploi,
Si-aceleasi frunze mici si visatoare…