miercuri, 28 octombrie 2009

Un musuroi de vise…

Ce-ai pentru mine astazi furnicuto?
Ooo! Ce povara grea duci tu in spate!
Cum poti sa cari asa ceva micuto?
Cum poti sa duci atata greutate?

In fiecare zi, te-asezi in pumnul meu,
Si imi soptesti asa usor, ca-ntr-o poveste,
Lasandu-ti moale trupusorul tau,
Si noaptea sa se-aseze la ferestre.
Si-asa micuta umplii musuroiul meu,
Cu vise faurite in tot felul,
Sa ma adapostesc in ele cand imi va fi mai greu,
Si cand strainii imi vor invada castelul.

Imi spui ca-n musuroi, imi va fi mult mai bine,
De unde sti tu mititico cum are sa imi fie?
“Ziua-n care vei intelege, iata vine!
Nu vreau sa fii ca altii, fara-o bucurie”.
Eu tac si-ascult, insa nu inteleg,
Dar o sa-astept sa vad ce-a vrut sa zica,
Nu am crezut vreodata, ca nu pot sa dezleg,
Cateva vorbe spuse de-o furnica.

Astazi e marti. Castelul meu se crapa,
Ce trist! Obisnuiam sa vin aici in vise,
Si langa el biata furnica sapa,
Pentru un nu stiu cum si-un nu stiu ce.

Furnico! Ce tot faci? De ce cade castelul?
“Asta e ziua pentru care mi te-am pregatit copila,
Astazi peste desertul tau se lasa valul,
N-am vrut sa ratacesti prin el ca o camila.”

Ce vrei sa spui? M-am saturat de vorbe fara rost
“Aseaza-te si am sa-ti spun copil nelinistit,
Furnica sunt, furnica-am fost,
In universul asta ponosit.

Asculta bine ce-am sa-ti spun, te rog sa iei aminte,
Si-apoi ti-oi da ce-am faurit din greu,
Sa nu le iei drept vorbe aiurite,
Asculta acuma ce ti-oi spune eu!

O viata au saracii si bogatii
Nu cauta s-aduni averi ca n-are rost,
Gandeste-te la tine,dar nu-i uita pe altii,
Si chiar de ajungi sus, sa nu uiti cine-ai fost.

In lumea asta cat ai sa colinzi,
La nimeni sa nu zici secretul,
Caci daca spui, ai sa iti pierzi,
Si visele si somnul si eresul.”

Am stat si-am ascultat-o lin,
Si-n viata asta toata,
Am trait mult, am ras din plin,
Si-am plans numai o data.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu