miercuri, 28 octombrie 2009

In singuratate

Cand timpul misca mana sa greoaie,
Lasand-o peste fruntea mea plecata,
In suflet simt picuri de ploaie,
Si-n par miros de ciocolata.

Privesc cu ochii-nlantuiti de teama,
La anii ce prin mine curg,
Iau firul cel brunet,il pun in rama,
Iar iarna-mi ninge firul cel carunt.

M-asez usor, lasand spranceana-mi sa se-nalte,
In vremuri vechi si de profunda ratacire,
Ma ia de brat un vis de tinerete,
Si-mi sapa drumul catre nemurire.

De dupa colt, pandeste ca un vultur,
O vesnicie vesnic rabdatoare,
Ma-mbratiseaza viata,eu ma scutur,
De moartea ce se-apropie calare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu