luni, 28 februarie 2011

Panorama infinit



Trage perdeaua,
Iubirea mea
Franeaza in noapte retina
Caci strans-am frumos
Un vis “c-as putea”
Si nu voi sa-l stinga lumina.

Nisipuri de smoala pe trupul meu frant
Sa teasa in taina oceanul
Iar tu pariind pe dragostea mea
Sa dai in adancuri cu banul.

Asculta in somnuri,
Iubirea mea
Cum zborul se coace o data
Iar ochii nu-l vad
Pretind a-l vedea
Prin lanuri de sarma ghimpata.

Caci nu Dumnezeu cusut-a ceva
Sa nu-l poti cuprinde din pat
Ci omul da clasa supremului Sfant
Cusandu-se unul de alt.

Tu strange-ma tare,
Iubirea mea
Caci simt ca respir bi-alert
Si de ma strivesti
Prin a ma avea
Sa sti ca din suflet te iert.

Apusul e-un raft cu nume de print
Din carti saturate de mers.
Cu buzele tale pe degetul drept
Coroana torida i-am sters.

Nu-i lume mai dulce,
Iubirea mea
Ca lumea cioplita azi noapte
Sicrie pe cer
Si nori in pamant
Dar orbii viseaza departe.

Inchide ochii si razi cu mine
Din foame de-aripe sa mori
Caci lumea aceasta traita privind
E pretul luminii din zori.

Inchide ochii,
Iubirea mea
Alunga firesc-ul in strada
Caci calea ferata
A trupului meu
E numai amorul s-o vada.

Cum fuge un om, in inima sa
Sa nu-si mai atribuie vina
Asa si prin noapte,iubirea mea
Fugind de lumini e lumina.

joi, 3 februarie 2011

Fii tu...


Fii tu acela care ma-mpresoara
Cu sarmul tavalit prin scortisoara
Si-am sa musc marul cel oprit cu nebunie
Lansand un legamant “ce-o fi sa fie”.

Si unde sa m-alunge Dumnezeu,
Ca sa ma rupa permanent de-aceeasi Eu?
Caci m-a trimis pe fundul marii si apoi
Ti-am inviat din niste alge si noroi.

Fii tu acela care sa ma spele
De stramtul mucegai crescut in piele
Si n-am sa ma mai tem de condamnare
Caci culpa e-omeneasca si om e fiecare.

Doar am sa las in urma mea uzanta veche
Cu ochi, cu buza si cercei prinsi la ureche
Sa fie ea loctiitorul meu in lume
Iar eu, un trubadur printre postume.

Fii tu acela care ma seduce
Cu visuri milenare dar uituce
Si-am sa te-afirm cu cordiala mea credinta
Caci ce simt eu e inuman pentr-o fiinta.

Am sa cutez a te urma in pacla sortii
Si-mi va canta un patefon greseala noptii
Iar aburi suspinand pe pieptul gol,
Ne vor vari intr-un voiaj fara control.

Fii tu acela care sa ma scuze,
De ochii ce privesc pandind acuze...
Si iata cum porneste,dragul meu,
Razboiul dintre noi si Dumnezeu.

Scenarii de nimic am strans in minte
Si lanturi adecvate de cuvinte
Dar cand sa-nfaptuiesc o razvratire,
Mi-e sete, sete de iubire.

Mai bine o fantasma ma corup
Decat sa fiu o sclava-n propriul trup!
Fii tu cel care singur ma dezlegi,
Sau mutual, releaga-ma pe veci.

Trandafirii


Oare cat de mort sa fii
Sa taci imnul inimii?
Sa nu-ti cante cine-ai fost,
Sa nu-l sti mai pe de rost
Doar lacune sa-i ingani
Ca un sclav fara stapani…

Mreje multe toarna-n tine
Sila rea de mult prea bine.
Si scolita in manie
Cauti tot dar nimic tie…
Caci un vis amagitor
S-a-nfundat, intamplator
In perceptia iubirii
Si pe data, trandafirii
Goneau spinii din altar
Si vazandu-i cum dispar
Palpitatii de petale
Mi te-ai dus sa mangai iar.
Prin geamlacul amintirii
Ai privit sfios, tiptil
Un abuz sentimental
Intr-o spaima de copil.
Dar asa, din zi in zi
Revazand acelasi tel,
Oare cat de mort sa fii,
Ca sa crezi si azi la fel?
In tot drumul tau umil
Fantomatic si umbros
Ai vazut vreo buruiana
Inflorind asa frumos?

N-ai bagat atunci de seama
Si-ntr-un suflet mi te-ai dus
Sa vezi roua cum se lasa
Pe coroana lui Iisus.
Si mizand pe adevaruri
Si pe-un dor impartasit
Ai varat in piept curajul
De-a iubi ce-ai mai iubit.
Si fiind asa aproape
Sarutand ca odinioara
Te simteai ca si cum lumea
S-ar roti intaia oara.
Cand visai asa ferice
Orizontul arborand,
Nu gandeai ca amagirea
O sa piara-asa curand.
Caci, in linistea aceea
Ei, cu tot pamantul lor
S-au cutremurat usor
Si in zeflemea, razand
Si-au scos spinii din pamant.

Oare cat de mort sa fii
Sa taci imnul inimii
Si sa uiti cum a muri
Asa crud si violent?
Din prezent pana-n prezent,
E-o petala lunguiata
Ce se cheama simplu… viata.
Insa nu-i nimic simplist
Intr-o viata de artist,
Caci ai inima un ciot-
Simti prea mult si pierzi chiar tot.

miercuri, 2 februarie 2011

Goblen




O sa-mi crosetez buzele intr-un fluture
Si-am sa le vaccinez impotriva sunetelor
Cu un rosu aprins.

Da, se vor cicatriza frumos,
Dar acele doua cuvinte tot se vor naste
De ici,
De ‘colo…
Si cei la care trebuie s-ajunga
Or sa le-auda negresit.

Cine stie,
Poate urechea va-nvata un glas nou
Mai selectiv, mai adecvat
Si va asimila pauzele cu rabdare
Iar momentele in care va vorbi
Vor fi mai mult,
Mult mai mult
Decat un discurs de buze desfranate.

Sau poate ochii, pacatosii ochi
Vor vorbi pe indelete
De sufletul meu.
Poate chiar va fi cineva acolo
Sa-i asculte fara sa judece
Slabiciunea din spatele lor
Si sa ierte fara sa-l doara cumplit,
Ambitia care m-a-mpins catre dezastru.
Si, cine stie...
Poate aceste doua oglinzi confuze
Chiar vor gasi ceva frumos de spus
Despre cine sunt eu.
Oricum, acel volum de dezaprobari si cotroverse
Nu-l voi starni eu,
Caci nu-i a mea aceasta infama culpa
Ci a ta, biata inima naiva.

Poate chiar mana isi va vari in incheieturi
Gesturi noi
Si pline de-ntelesuri,
Apte sa cantareasca optiunile
Si sa aleaga calea cea buna,
Decizia care sa nu-mi injunghie irevocabil noptile.

Un traseu simplu si usor
Pe care sa ma plimb agale,
Sa rad in suflet
Si sa iasa soare.
Sa asamblez culori
Si-alaturi pe poteci
Sa iasa flori…
Si nimeni sa ma-ntrebe ce-i cu ele,
Sa n-am secrete… lacrimand
Sa iasa mii de stele.

O sa-mi crosetez buzele intr-un fluture
Si-am sa caut acea carare de una singura
N-am sa te trag dupa mine, iubitule.
O sa ma chinui numai eu,
Ca sa nu te acuz in viitor
Ca m-ai privat de un esec
Pe care am sa-l neg
Cu vehementa.
Dar n-o sa plec ca sa fug de cuvinte.
Planeta mea va fi la fel de incetosata oricand
Si oriunde m-as afla,
Tot cu atatea tentacule fierbinti
Ce vor incerca sa-mi mangaie ochii
Ca sa planga iar.
E o singura diferenta intre cine sunt si cine voi fi atunci.
Gasindu-mi linistea
Am sa fiu libera
Si fara rezerve
Am sa las curiozitatile lumii
Sa-mi aplaude o durere ce s-a stins intre timp.
N-am sa mai fiu eu cea care tace jenata.
Atunci ea o sa se zvarcoleasca uimita
Ca nu-mi mai poate face rau
Si-o sa se tanguie umila ca o plastilina
Sub presiunea amprentelor mele vindecate.
Dar n-am sa rad ori sa ma laud,
Nu.
Am s-o iau si-am s-o asez cu grija in podul casei
In cutia cu vechituri.

Draga mea inima,
Nu dormi cand te strig
Si nu ma striga cand dorm.
Vezi tu, buzele acestea doua
O sa le crosetez intr-un fluture rosu aprins
Asa ca lasa-ma,
Lasa-ma sa sper ca gura mea
Va fi mereu un zbor departe
Caci numai gandul ca-s iubita
Atat de tare, de sublim
Ma inspaimanta foarte.

Si pot sa fac orice,
Orice!
Numai ideea ca nu pot
Nu pot s-o schimb.

Surplusul zilelor umane,
Starneste-n mine mii de toane
Si ma amesteca carnal
Cu ceea ce numesc Fatal.
Si poate totusi pot sa-ndrug
Discursul meu pana la rug
Sau poate rugul o sa-l scriu
C-un an o mie mai tarziu,
Si totusi, focul sa ma cheme
Ca sa ma arda mai devreme…

Polenul meu zace-n hartie
Durerea mea… un an si-o mie,
Culoarea ros’ e ravasita
Aripa mea-o necinstita.

Si-am fost si prunc si batranete,
Am fost iubire si tristete,
Am fost si mare-am fost si mica
Am fost tradare si furnica
Dar munte… munte de ma simt
E-aproape cerul si-am sa-l mint
Sau n-am sa-l mint, chiar am sa-l simt
Cum nori imi poarta-n mana dreapta
Si-i urc incet, treapta cu treapta.

Prapastia-i alaturi…stiu
Am sansa ori la mort ori viu
Si tremur constient, cuminte
Dar am un fluture din buze
Si gravitatia, ma scuze
Daca ma pierd printre cuvinte…

Inima mea, acum te las
Dar sa ma lasi si tu in pace
Caci fericirea, fluturasii
Nu au nimic de-a face.

Si eu ti-am dat tot ce-ai poftit,
Dar limite oare nu sti?
Ti-am dat si casa si ragaz
Dar cat de rea poti sa mai fi?

Eu daca cer vreun fir marunt,
Imi zici ca n-ai putea…
Dar eu fiind atat de om
Cum crezi ca pot asa?

A fost destul cat ai gresit,
Astazi lansez un bont
Si chiar de-mpartasim un trup
Te-anunt c-ai propriul cont.

Acum o iau de la-nceput
Un singur fluture-mi mai las
Pe buze…
Si inima poate ca n-am
Dar tot iubesc cu ochi,
Urechi
Si propriile-mi palme
Si inima ce-o ai,
Iubite
Si fluturi din hartie
Va fi destul
Pentru-amandoi
Vreun an si inc-o mie.