Luna plina

Asculta,dragul meu cum urla lupii,
Cum zburda umbrele pe camp,
Si cum printre mistere,mandra luna,
Ramane tot cu glasul stramb.

Asculta,scumpul meu cum curge noaptea
Printre obloanele inchise,
Si cum pe cer paseste luna,
Sa ne mai scuipe niste vise.

Asculta,dragul meu cum plange focul,
Cum fusul deapana memorii,
Si cum se roaga floarea noptii,
Sa n-o-mbranceasca zorii.

Iubitule,suntem doar noi cu lupii,
Si umbrele ce nu ne vor.
Iar luna se arata tot mai plina,
In miezul stelelor.

Conspiratii

Mai tii minte ce nas carn avea luna,
Si cum stelele isi puneau haine de blana,
Cand mi-ai zis ca dragostea noastra,
Nu cunoaste oprelisti nici teama?

Iti mai aduci aminte ce buze rosii avea vantul,
Si cum se agatau frunzele-n brune plete,
Cand mi-ai zis ca dragostea noastra,
Nu cunoaste lacrimi nici regrete?

Sau mai sti cum s-a deschis cerul albastru
Si ingerii au inceput sa cante lin,
Cand mi-ai zis ca dragostea noastra,
Nu cunoaste razbunare nici venin?

In zilele acelea am stiut ca timpul,
E-un foisor in care moartea si viata isi dau mana
Caci mi-ai zis ca dragostea noastra,
Va ramane la fel totdeauna.

Si de fiecare data cand mainile noastre se dezlegau,
Luna isi arata nasul carn si stelele-n haine de blana,
Apoi vantul impletea frunzele si veneau ingerii sa cante,
Iar dragostea noastra nu cunostea suferinta nici rana.

Mai tii minte ce furtuna s-a intins peste lume,
Si cum fulgerele m-au redat bratelor tale,
Caci mi-ai zis ca dragostea noastra,
Se intinde pe sanul meu moale?

A cazut cancerul peste mine si iarasi luna,
Si stelele,si vantul si frunzele si ingerii din ceruri,
Au stricat conspiratia mortii nedrepte,
Si m-au ascuns printre creneluri.

Apoi tu mi-ai facut un altar unde porumbeii albi,
Imi ciuguleau din pieptul bolnav de iubire,
Mancau din cancerul meu nesfarsit,
Ca dintr-un bol cu fericire.

Atunci am stiut ca D-zeu,de dragul tau o sa ma scape,
Si-asa a fost caci ochii mei de veacuri tot zambesc.
Si luna,stele,vant,frunze si ingeri,
Conspira neincetat sa te iubesc.

Nuferi albi

Inima mea sadeste nuferi albi,
In iazul tau de ochi cu doruri dese.
Iti spala pleoapele mahnite,
Cu stol de scrieri neintelese.

Iar vocea ta curge siroaie,
Precum torentele-n furtuna.
In porii nostrii sta amorul,
Precum sirenele-n laguna.

Buzele tale sunt o punte de mistere,
Pe care limba mea-un vesnic calator,
Isi contureaza pasii obositi,
Tanjind sa-si afle-un viitor.

Iar vocea ta curge siroaie,
Ca o cascada de matase.
O lasi in patul meu sa-mi tina,
De cald in iernile geroase.

Si trupul meu sadeste nuferi albi,
In iazul tau de buze moi,
Ei infloresc in coltul gurii,
Si toate astea pentru Noi...

Vizita unui inger

Aseara a venit un inger sa ma vada,
Si sa imi domoleasca spaima grea.
Mi-a zis ca Dumnezeu e o balanta,
Si cat imi da,atata-mi ia.

Dar eu i-am zis sa-mi ia tristetea,
Si sa-mi imprastie stramosii,
Ca e atata timp de cand,
Tot ratacesc cu ochii rosii.

El a tacut pret de un ceas,
Apoi m-a sfredelit cu gesturi
Si m-a-ntrebat:”De ce copila,
Pastrezi in tine-aceste resturi?”

Iar eu i-am zis sa ma farame,
Sa-mi taie pieile uscate,
Ca e atata timp de cand,
In lumea mea e numai noapte.

El a tacut pret de o ora,
Apoi m-a dojenit cu fapte
Si m-a-ntrebat:”De ce copila,
Te zbati s-ajungi asa departe?”

Iar eu i-am zis sa-mi ia suflarea,
Si sa-mi inabuse vointa,
Ca e atata timp de cand,
Ma lupt sa birui suferinta.

El a tacut doar o secunda,
Apoi mi-a zis:”Te rog,asteapta!
Pastreaza-ti sufletul in trup,
N-a mai ramas decat o treapta...”

Aseara a venit un inger sa ma vada,
Si sa-mi mai lase niste sange.
Mi-a scris cu aripile-n suflet,
“Venim curand.Nu plange...”

La despartire

Atingeri,soapte si iluzii,
Ascunse-n fumul de tigara.
Tu il respiri,ti-e dor ea,
Zi dupa zi,seara de seara...

Vise,dorinte si parfumuri,
Lasate-n lanuri vechi de grau.
Tu mangai spicele uscate,
Si dorul tau se face rau.

Urme de ruj,fire de par,
Plutind pe mare intr-o barca.
Tu plangi la fiecare val,
Si o implori sa se intoarca...

Dar ea s-a dus lasandu-ti vina,
Si urme,urme reci,adanci.
Tu te privesti intr-o oglinda,
Apoi incepi din nou sa plangi...

Invidia

Invidia a prins stransori adanci,
Pe dealuri,munti si la campie,
Dar eu am vrut s-o smulg de lume,
Si s-o starpesc...sa nu mai fie...

Au poposit multimi razlete,
Si m-au indepartat c-un bici de ura.
Au mestecat invidia pe rand,
Si-au asezat-o-n colt de gura.

A venit ploaia sa ii spele,
De rautate si dispret.
Au stat la adapost dara in ceruri,
Dupa o fapta e si-un pret.

Invidia a facut muguri,
Pe buze,suflete si minte.
Acum oamenii dorm dar sus in ceruri,
Or sa dea sama la cuvinte.

Cripta universului

Copii nostri caligrafiaza ura,
In sufletele lor precoce.
Si uneori c-un gest strain,
Ne lasa fara vorbe,fara voce.

Pictorii nostri zugravesc dispretul,
Cu pensulele lor de genii.
Picteaza lupte si razboaie,
Iar Mos Craciun isi pierde renii.

Poetii nostri fauresc durerea,
Scriind cu fir de sange adevarul,
Dar musca din ispita afirmarii,
Cum a facut Adam cu marul.

Conducatorii nostri seaca tara,
De ochi,de ganduri si de pace.
Din dealuri si campii si munti,
Isi fac caciula si cojoace.

Batranii nostri infloresc prin cimitire,
Ca trandafirii printre spini.
In cripta universului s-a stins,
Penultima icoana de lumini...

Demult,in alta viata...

Nu aveam degete sa dezmierd alte trupuri,
Si simteam sangele cum mi se-ncheaga dusmanos.
Pe-o frunte lata,urme de saruturi,
Se pravaleau intr-un preludiu amoros.

Buzele mele erau un ghid al infernului,
Si fara sa stie,barbatii semnau un contract cu Satana.
Pe-o frunte lata,doua vorbe,
Plangeau sa-si spele rana.

Ochii mei erau ca cerurile noptilor de vara,
Si-i imbracau pe toti lunaticii-ntr-o crusta.
Pe-o frunte lata,stropi de ceara,
Faceau durerea mai ingusta.

Si inimile care le-am avut fierbeau de sete,
Cerseau timpanului un biet ecou sau doua.
Dara pe-o frunte lata,doua pete,
Paseau incet spre lumea noua.

Ratacire

Intalneste-ma noaptea pe valuri,
Si saruta plumbul inimii mele,
Ca au palit atatea stele,
De cand n-ai mai venit...

Intalneste-ma in sanul curcubeielor,
Si saruta negrul venelor mele,
Ca au imbatranit atatea iele,
De cand m-ai rastignit...

Intalneste-ma-n urletul haitei,
Si saruta taisul coltilor mei,
Ca s-au luptat atatia zmei,
De cand ne-am ratacit...

Tradare

Tradarea asta-i scrisa-n sange,
Si-amaraciunea-i prinsa-n tol.
Un Altul staruieste pentru noi,
Bucati de lut cu inima si rol.

Si de ne rafuim cu soarta,
Facandu-ne o stea in frunte,
Tradarea asta-are sa fie,
Un stol de capete carunte,

Ca toti ne lafaim in soare,
Si ne ingramadim sub luna.
Dar cand ne primeneste ceasul,
Suntem ca oile din stana.

Tradarea asta-i o scriptura,
Culeasa grabnic de pastori.
Un Altul ne traseaza drumul,
Si-ntreg statutul de actori.

Si mare se inalta scena,
Cand peste ani cade cortina.
Un Altul hotaraste fapta,
Dar noi purtam pe umeri vina...

Clown

Ieri a venit un clown sa-mi fure somnul,
Dar a cazut in decolteu de-ntunecime.
Din scoarta lui de zambete cioplite,
Iesea un vierme de rusine.

Ieri a venit un clown sa-mi fure somnul,
Dar a cazut din sanul de lumina.
E-atata fericire-n lume,
Ca astazi chiar si clownii suspina..

Decor

Copacii plang cu frunza rara,
Si doruri vechi ma inconjoara.
Se cerne-o sete de izvoare,
Si plang...si mor...si doare...

Se-afunda iernile-n galeti,
Punand capac la tinereti.
Misuna-n ochii mei paloare,
Si plang...si mor...si doare...

Toti norii se aduna-n zare,
Intr-o statuie oarecare.
Iar eu sunt inecata-n mare.
Si plang...si mor...si doare...

Un curcubeu scapat din fraie,
A dat navala peste graie.
As vrea sa ma opun dar n-am sfidare,
Si plang...si mor...si doare...

Toti muntii s-au ascuns de lume,
Si port in buzunar trei glume.
As vrea sa rad dar sunt banale,
Si plang...si mor...si doare...

Nebuna

Mai stii cand ti-am spus ca lumea e-o chitara,
Cu corzile-nmuiate-n sange?
Mai stii cand ti-am rostit ca ploaia,
E doar un soare care plange?

Mi-ai zis sa tac,ca sunt nebuna,
Dar eu,in nebunia mea,
Ti-am dat o pana ca sa stii,
Ca n-am sa cad din vina ta.

Mai stii cand ti-am cantat o strofa,
Despre o roza din amurg?
Mai stii cand ti-am adus trei lacrimi,
Sa vezi ca mintea plange...eu nu plang?

Mi-ai zis sa tac,ca sunt nebuna,
Dar eu,in nebunia mea,
Ti-am dat inca trei lacrimi ca sa vezi,
Ca nu am sa mai plang din vina ta.

Si totusi mai ti minte ziua-aceea,
Cand am fost doi vampiri adulti?
Ne-am lafait in sangele chitarei...
Tot eu vorbeam,tu te faceai c-asculti...

Si iar mi-ai zis sa tac,ca sunt nebuna,
Dar eu in nebunia mea,
Ti-am dat un ultimatum ca sa sti,
Ca n-am sa mor din vina ta.

Inventarul lacrimilor

Totul a inceput intr-o dimineata de decembrie.
Amintirile verii dormeau intr-un vesmant prafos.
Inca se mai vedea o umbra a lunii ascunsa
Ca un mosneag senil,pervers,libidinos.

Vechii mei pantofi isi impreunau sireturile,
Ravnind la o imbratisare cu pamantul,
Dar picioarele mele erau mult prea ostenite,
Ca sa alunece libere ca vantul.

Am stat toata ziua in pat si-am numarat lacrimi,
Pana ce gandurile vechi mi-au cazut pe podea.
Se tarau inapoi asa ca le-am zis
Sa nu se mai intoarca-n viata mea.

Apoi am plans iar,pentru zorii de decembrie,
Pentru vara rastignita in plamanii mei,
Pentru luna ce si-a uitat trupul rece pe bolta diminetii,
Pentru pantofii care imi pareau atat de grei...

Intr-un tarziu mi-am sters lacrimile.
Si am iertat gandurile chemandu-le inapoi,
Oricum ar fi ele,le iubesc,le-am creat pentru tine,
Si nu sunt de vina pentru Noi...

Si iar am plans,pentru toti ochii scosi ai papusilor mele,
Pentru ursuletul pe care iubirile l-au atarnat in pod,
Pentru noptile cu aer cald pline de imbratisarile marii,
Pentru Baraba,pentru Iuda si Irod...

Declaratie de dragoste

Arde in mine o faclie neintrerupta.
Sunt doar un om cu mintea supta.
Degetele mi-s ingropate-n scrum de piele,
Si inima mi-e fagure de miere.
Dar fara creier,fara maini,
Tot m-as tari in guri de caini,
Sa-mi rupa oasele-nghetate,
Si sa ma-mpinga catre moarte.
Buzele mi s-ar increti sfioase,
De caini ar dori sa-ti lase,
Macar o parte din ce-am fost,
Macar o geana sau un os.

Creste in mine-o temere bolnava,
Si zac in mare,o epava.
Comorile mi-s ingropate-n frici de soi,
Si panza mi-e spalata in noroi.
Dar fara nicio avutie,
Si fara gand de vesnicie,
M-as da rechinilor sa-mi ieie,
Orice pretentii de femeie.
Mi-ar rade regretele slute,
De ei ar sta o clipa sa m-asculte.
Sa-ti lase tie,pamanteanului cel mai iubit,
Catargul dragostei ce ne-a unit…

Se naste-n mine-un lan de veghe.
Sunt doar o galerie veche.
M-au mazgalit vizitatorii rand pe rand,
Si m-au uitat mult prea curand.
Dar chit ca as munci pe branci,
Mi-as suge ranile adanci,
Si as fi pura ca o stea,
In ochii lui “Nu ma uita”.
De ai veni c-o pensula de buze,
Sa-mi zugravesti vreo doua muze...
Si-as straluci sub palma ta ca un lingou,
Un simplu om,ori o epava...un tablou...

Doua ciori

Eram ca doua ciori negre,
Agatate de garduri.
Si-n ciocuri grele ne-atarnau,
Iubirile in falduri.

Ne oboseam privirile pustii,
Cu vantul de septembrie-norat,
Si-n invelis de aripi moi,
Eu ma simteam femeie,tu barbat.

Si-apoi cand ne goleam de pene,
Chemam un fulger ratacit,
Sa ne-aminteasca ca in urme,
A mai ramas un rasarit.

Si nu era nevoie de cuvinte,
Ca sa desprindem un raspuns.
Chemam un soare sa ne-arate,
Ca-i vreme lunga pana la apus.

Si treceau iernile incet,
Noi ne iubeam in gara veche,
Ca doua ciori prinse de gard,
Ca doua suflete pereche...

Fara mofturi

Nu am venit aici,la voi,
Cu mofturi mari,de diva.
Dar m-am ciocnit de interese,
Precum o pustoaica naiva.

Nu m-am nascut ca sa cladesc,
Palate de clestar.
Dar nu se poate spune ca,
N-as fi un bun zidar.

Nu sunt aici ca sa mut timpul,
Sau sa ma lupt cu soarta.
Am vrut sa ma invart prin lume,
Dar mi-am ratacit harta.

N-am inflorit ca s-alung vestea,
Ca spinii rup mandria.
M-am prefacut boboc de crin,
Sa-mi vantur palaria.

Nu mi-am pus cei mai buni pantofi,
Nu ma impac cu tocul.
M-am atarnat intr-o opinca,
Surora cu norocul.

Nu am venit aici,la voi,
Doar dintr-o complezenta.
Oricum la teluri si la vise,
N-am nicio concurenta.

Cate mai spune lumea...

Lumea ne-a spus ca ochii sunt,
Oglinda sufletelor noastre.
Dar chiar asa sa fie ele,
De negre,verzi ori de albastre?

Lumea ne-a spus ca moartea nu-i,
Precum in bibliile sfinte,
Dar lumea nu ne vrea in pace,
Ea ne-nvrajbeste si ne minte.

Lumea ne-a spus ca vorba este,
Un mesager onest si bland.
Dar ma intreb de ce tot ea,
Ne pacaleste rand pe rand...

Lumea ne-a spus c-amorul nu-i,
Precum in basmele cu zmei,
Dar lumea n-a stiut ce zice,
I-am aratat Noi ei!

Chin dumnezeiesc

Mi se rup venele de-atata dor,
Si limba ma pofteste la tacere.
Mi se-ncreteste-un fir de umbre,
In prag, cersindu-ti mangaiere.

Dar nu ma plang ,iubitul meu,
Chiar daca-mi esti asa departe.
Nimic nu-i mai frumos ca Noi,
Nici viata dupa moarte.

Ochii mei cern o ura muta,
Pentru un timp ce ne desparte,
Iar gura mea cu vorba supta,
Ravneste un sarut de noapte.

Dar nu ma plang,iubitul meu,
Chiar daca norii se aduna,
Tu esti umbrela pielii mele,
Si nu ma zgaltaie-o furtuna.

Mainile mi se tanguie bolnave,
De-atata dor impartasit,
Iar trupul meu e-o gara veche,
Ce iti ureaza bun venit.

Dar nu ma plang,iubitul meu,
Chiar daca lacrimile-mi cresc.
Imi apartii,iar vremea asta,
E-un chin dumnezeiesc...

Totul pentru tine

As lasa in urma timpul,
Rudele si atmosfera,
Vechi prietenii frumoase,
Florile de primavera.

As lasa in urma lumea,
Mamele cu dor de prunci,
Vorbele care-au contat,
Verile cu gene lungi.

As lasa in urma clipa,
Stelele cu ochi de fosfor,
Pasii mici de pe poteca,
Toamna zugravind de zor.

As lasa in urma drumul,
Marea cu pantofi de lac,
Oamenii ce m-au iubit,
Busii iernii de pe prag.

As lasa in urma totul.
Nu m-as mai gandi nicicum.
Te-as alege dintre toate.
Ti-as spune Da chiar acum...