miercuri, 28 octombrie 2009

Clepsidra timpului

Mergeam desculta prin nisipul moale,
Cu-o floare-n parul meu saten.
Talpile mele se-mbatau de mare,
Si de surasul ei etern.

Eram atat de singura pe plaja…
Si tot pustiul imi parea,
Un cavaler ce sta de straja,
Clepsidrei timpului din palma mea.

Lumina se tesea pe geana mea,
Precum al viselor fior,
Taceam si ea ma invelea,
In frimiturile de dor.

Si-ngenuncheata de tacere,
Inca o data am privit,
La cerul fara mangaiere,
Pe care-am scris “Urasc ca te-am iubit”.

Si-n norii mei sculptati de vreme,
Am ingropat floarea din parul meu desprins.
Si i-am rugat a nu se teme,
De cele ce-s de necuprins.

Iar acum stau…si din vazduhul rece,
Clepsidra timpului din nou se-arata.
Si ceasurile vor sa-mi plece,
Din palma mea insangerata.

Dar eu nu las clepsidra sa-mi rapeasca clipa,
Ce astazi e a mea si numai pentru mine,
Imi plec in fata timpului aripa,
Si-l rog sa-mi dea ragaz…sa-mi stearga orele cu tine.

Sa mi le-aseze ca o floare la ureche,
Iar eu sa le soptesc mereu,
O rugaciune antica,straveche
Ca pentru-un sfant,ca pentru-un zeu.

Si sa ma lase sa-mi mai tin in palme, tremurand,
Secundele si orele.Sa-mi trec printre degete nisipul auriu.
Sa nu fie tarziu, sa fie doar curand,
De cand nu m-ai avut…si nu te stiu.

Un comentariu:

  1. Felicitari, poeziile sunt abslout superbe, promit ca o sa-ti citesc fiecare noua postare cu sufletul la gura:).Iar romantismul banuiesc ca se datoreaza si faptului ca esti zodia Rac...

    RăspundețiȘtergere