Draga mare,
As vrea sa ma acoperi.Sunt o urma de nisip,
As merita s-asculti cum ma chinui si cum tip,
Sa ma ocolesti, sa nu te mai intorci vreodata la mine.
De-o fi asa,iti jur c-am sa plang si-am sa ma scurg in lacrimi pan’ la tine!
As vrea sa ma ierti.Sunt o biata scoica ce te-a parasit,
Crezand ca lumea de afara e-un loc mai bun, mai potrivit.
M-am inselat, te rog primeste-ma-napoi!
Si inveleste-ma din nou cu valurile tale moi.
As vrea sa ma speli de lumea asta cruda,
Ce-atata timp a reusit sa ma ascunda.
Saruta-ma,te rog iarasi pe frunte!
Si voi lasa caldura ta sa ma inunde.
As vrea sa nu ma fi uscat nicicand,
E-atata dragoste in mare…si-atata ura pe pamant!
Am crezut ca-i mai placut sa simti nisipul sub picioare,
Cat de naiva-am fost! Nu am stiut cat doare…
As vrea sa ma mangai ca atunci cand mi-ai spus,
Ca nu-i ceea ce pare…acea lume de sus…
Sa te fi ascultat cand m-ai rugat sa nu plec…
Eram prea inocenta, prea mica sa-nteleg.
As vrea sa ma primesti din nou la sanul tau,
Sa fiu pestele ce te strabate mereu,
Sa ma imbratisezi si zi si noapte.
Iti jur ca n-am sa plec din nou departe!
As vrea sa nu fi parasit adancul,
Sa nu fi simtit nicicand sub picioare pamantul.
M-am increzut in oameni, ce vorbe frumoase-mi rosteau,
Era mai bine printre pesti.Macar nu ma raneau…
As vrea sa ma pictezi albastra iar,
Sa uit de suferinta indurata-n zadar.
Intinde-mi mana si coboara-ma-n adancuri de mister,
Din tine m-am nascut…in tine vreau sa pier…
Am vrut sa stii… si nu te invinovatesc daca nu poti uita,
C-ai suferit din vina mea…
Dar daca intr-o buna zi,
Mi te vei razgandi,
Doar striga dupa mine
Caci te voi auzi,
Si iti promit ca voi veni!
Voi astepta a ta iertare,
Dar pana atunci, ramas bun draga mare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu