marți, 16 martie 2010

Gri


Incetineala vremii a invins.
Rutina e-o podoaba, vesnic gri,
Si in onoarea ei, un suflet nins,
Se umple cu eterne maladii.

Toti albatrosii zac pe fruntea lata,
A muntilor tacuti,cu gene gri,
Si le e dor de mama, dor de tata,
Iar eu ma rup in ganduri mii si mii...

Ascund caruntii-n ape-nvolburate,
Un stol de neputinte cu pasi gri,
Se-neaca-n tolul rupt in coate,
Si-n griji si doruri de copii.

Pana si calatorii-si plang calcaiul,
Ce vrea sa-i tina dar nu poate,
Si iata ca-nfloreste iar lamaiul,
Dar naste gri, si coace moarte...

duminică, 7 martie 2010

Chiar daca


Chiar daca verdele surade-n vale,
Si vantul bate piezis,
Copii tot mor in spitale,
Cu ochi lacrimand pe furis.

Chiar daca se porneste furtuna,
Si pasarile nu pot sa zboare,
Copii tot urla la luna,
Sa-l lase in pace pe soare.

Chiar daca timpul curge-n visare,
Si chinul nu se mai stie,
Copii inc’-adorm langa mare,
Cu zambete vechi din hartie.

Inca un toast


In genunele-amintirii,
Iarasi inchinand o cupa,
Te intrebi cu disperare
Ce-i acum...ce va fi dupa.

Om bogat la-nfatisare,
Si sarman la apropouri,
Defrisat de tinerete,
Ai ramas un rau de gauri...

Dar mai stai,ramai o clipa
In paltonul de destine,
Stiu...e drept ca nu-ti mai pasa,
Dar n-o face pentru tine.

Ia mai uita-te un ceas,
La tot praful strans in zare,
Nu...nu vrei sa fii asa,
Tu nu esti ca oarecare.

Tu ai teluri bataioase,
Da...e clar ca sunt batrane,
Dar s-au strans in colbul rece,
Pe pervazul din genune.

Nici nu te gandi la moarte,
Om pustiu si fara casa,
N-ai avut averi cu sacii,
N-ai sezut zambind la masa,

Dar fara pretentii multe,
Ai vazut cu ochii mici,
Lungi mistere calatoare,
Nalte neamuri de furnici.

Si securi de iarba verde,
Te-au taiat in chip si fel.
Si te-au privegheat din umbre,
Cantece de menestrel.

Acum taci si-ascunde ridul,
Si nu mai vorbi cu somnul,
C-ai sa il cunosti destul,
Intr-o zi...cand va vrea Domnul.

In genunele-amintirii,
Iarasi inchinand o cupa,
Te intrebi cu disperare
Ce-i acum...ce va fi dupa.

miercuri, 3 martie 2010

Adio


Am asteptat un semn,iubite,
Sa-ti pese…chiar si-un pic,
Am asteptat un gram de pace,
Dar n-am primit…nimic.

Am vrut sa bantui universul,
Sa-mi umplu ochii goi,
Am vrut sa-mi fac o stea in ceruri,
Dar nu m-ati lasat...voi.

Am incercat s-alung dispretul,
Din vorba voastra rece,
Dar ura mai adanc s-a strans,
Si nu a vrut sa plece...

Astazi cer mortii sa ma stranga,
La pieptul ei de crime,
Sa imi ciopleasca din simtiri,
Nelinistea de rime.

Sa-mi taie lacrimile reci,
Si dragostea de viata,
Sa nu ma mai vedeti in veci,
Sa ma topesc in ceata.

Adio, oameni fara cer,
Si inima ranita,
Tot ce-am dorit a fost candva,
Sa fiu si eu...iubita...

Adio,demoni inghetati,
Si orizont stingher,
Voi lua cu mine doar speranta,
Si-am sa ma-nalt la cer...

Eu ma intorc din nou acasa,
Asteapta tata-n poarta,
Dar azi ma tine un cosciug,
Si fiica ta e moarta...

Tu,mama,pune-ti doliu-n piept,
Dar lacrimi sa nu-ti cada,
Caci azi,dupa atatia ani,
Ma simt atat de calda...

Adio oameni efemeri,
Si vorba mincinoasa,
De azi eu nu mai sunt cu voi,
Si nici ca imi mai pasa...

marți, 2 martie 2010

Ca El niciunul...

El imi asculta oboseala de pe gene,
Si fluturii ce-mi cad in plete,
Si aripile neumblate,
Si foametea de epitete.

Ma duce noaptea-n vers de luna,
Si-n cobza vantului carunt,
Si-n forfotul de ape line,
Imi spune ce frumoasa sunt...

El ma aduce-n pragul marii,
Si ma saruta in nisip,
Iar cand se lasa negru-n toate,
Ne imbracam cu-acelasi chip.

El ma coboara-n rasarituri,
Si-n fata mea-ngenunche vag,
Apoi imi spune cu ochi galesi,
“Doar cere-mi si-am sa fac..."

El face dragoste cu mine,
Mai ud decat furtuna-n zare,
Apoi stam goi in asternuturi,
Atat de fericiti, ca doare...

Si tu imi ceri sa-l las pe el,
Doar pentru mofturile tale?
El e un univers de stele,
Tu esti un altul oarecare...