joi, 29 octombrie 2009

Monolog

Mi-ai desirat dulcea copilarie.
Ai facut-o ghemul din pumnul tau.
Ai strans-o fara mila, cu tarie…
De ce ai vrut sa-mi fii calau?

Mi-ai impletit lacrimile nevinovate.
Le-ai facut puloverul sufletului tau.
Le-ai fortat,le-ai stors cu rautate…
De ce m-ai aruncat in hau?

Mi-ai pictat buzele uscate si fierbinti.
Le-ai facut tabloul zilelor de iarna.
Apoi l-ai sfasiat, l-ai luat in dinti…
De ce incerci sa-l zugravesti din nou in asta toamna?

Mi-ai rapit privirea calda.
Ai facut-o frigiderul tau de amintire.
Apoi ai dezghetat-o,s-a topit ca un fulg de zapada…
De ce in ganduri imi pretinzi din nou iubire?

Mi-ai inchis vocea duioasa,lina.
Ai facut-o camaruta ta de singuratate.
I-ai spart ferestrele, ai privat-o de lumina…
De ce ma chemi iarasi in visul tau de noapte?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu