vineri, 30 octombrie 2009

Parfumul pielii tale


Stau in camera mea. Ma simt atat de goala…
Mirosul tau e inc-aici…parfumul pielii tale ma-nfioara.
De as putea oprii printr-un sarut o ora,
M-as rastigni de-o aurora,
Din ochii tai albastrii atat de cunoscuti,
Ce se inclina tristi, tacuti,
Cand stelele iti prevestestesc plecarea.
Mangai amintirile…parfumul tau imi dezmiarda visarea.

Stau in camera mea. Ma simt atat de goala,
Si totusi implinita…parfumul pielii tale ma-nconjoara.
Totul miroase ca tine, peretii, soaptele de pe perna mea,
Gandurile mele s-au infasurat profund in mireasma ta…
Ma simt fragila, si atat de moale,
Ca o stea care-n zorii zilei nu vrea sa coboare.
Mangai buzele tale…imprastiate pe gatul meu,
Parfumul pielii tale cusut de umbra mea mereu…

Stau in camera mea. Ma simt atat de goala,
Dar fericita…Parfumul pielii tale mi-e dragostea daruita intaia oara.
Mirosul tau e peste tot, in parul meu desprins.
Din podul palmei mele, gustul buzelor tale-mi surade ca prin vis.
Ma simt ca o carte deschisa in preajma ta,
Iar tu ma citesti cu speranta c-ai sa poti ierta,
Paginile lipsa. Imi rasfoiesti gandurile de pe gene,
Si-mi saruti fruntea la rascruce de vreme.
Mangai chipul tau, intiparit in ochii mei caprui,
Parfumul pielii tale cum nu mai e al nimanui…
Mangai vocea ta, si te ingan cu stelele si luna…
Parfumul pielii tale… sculptat in bataile inimii mele…totdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu