marți, 5 iulie 2011

Punct.


M-am trezit azi noapte
Cand inca dormeam
Si m-am uitat indelung la mine.

Eram ca o carte de istorie
Care abdica in mijlocul paginilor
Mazgalita pe le colturi.

Vedeam in detaliu
Ceea ce uitasem
La suprafata.

Vantul batea
Dar trupul meu nu putea simti
Ci numai umbra.

Si era luna
Si ma sifonam
Printre vise.

Puteam sa jur ca murisem
Inainte sa ma nasc cu totul
Tie.

Caci altfel de unde atata grija
Intr-un suflet ciudat
Si ascuns?

Ma rupeam fara sa-mi dau voie
Si ma durea fiecare litera
Cu tine.

Dar continuam pentru ca fiecare tacere
Imi rostise ca nu te doare nici printre randuri
De mine.

Era frig
Dar eu ma dezveleam
Inca gandind frumos.

Planam intr-o intamplare
Ce nu va fi
Si radeam.

Paream asa mica
Si mi-era asa un dor
Stelar.

Cu pleoape vinetii
Imbracam o iluzie
Evidenta.

Si mi-a fost prea mila de mine
Si de speranta
Asa c-am dat-o umbrei.

Chiar daca acum te simti mai gol,
Zambeste!
Ai fost iubit.