miercuri, 28 octombrie 2009

Ca-ntr-o camera goala

Ma simt in mine ca-ntr-o camera goala,
Presata de-o existenta tot mai precara,
Peretii i se clatina la fiecare gand infantil,
Ferestrele-i dispar cu fiece cuvant de copil.

Buza mi-a obosit si nu mai vrea sa joace,
Acelasi rol prostesc,stupid.N-o mai atrage…
Candva, parintii mei veneau sa o priveasca,
Si sa asculte vocea ei copilareasca.

De maine privirile celor din jur ma vor fixa confuze,
Cand vor privi la literele care-mi dantuiesc pe buze.
Caci gramofonul a considerat ca i-o rutina,
Sa cante numai despre bucurie si lumina.

Candva, pe buza mea era doar inocenta si-adevar,
Dar Paradisul s-a sfarsit.Trebuie sa musc din mar!
De pe harta vietii mele il tai sangerand de durere,
Si imi zic ca asta va fi sfarsitul copilariei mele.

Ma simt in mine ca-ntr-o camera goala,
Vad ca pana si lumina s-a hotarat sa dispara.
Ciudat! Azi dimineata mai era o fereastra,
Asta-i viata! Nici ca se putea o zi mai nefasta…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu