Cui nu-i e teama de-nceput?
Paseam nepasatoare, caci era ultimul pas,
Era un sfarsit de drum lung, istovitor,
Si-acum, cand trebuie sa-mi adun curajul care mi-a ramas,
Mi-e teama sa n-aleg un drum ratacitor.
Tineam in pumnul meu ultima floare,
Care se ofilise-ncet intr-o gradina,
Si-acum, cand mai rasar doar buruieni sub soare,
Mi-e teama ca voi renunta, ca tot va fi ruina.
Imi miscam buzele uscate,
Simteam parca un sfarsit de sarut,
Si-acum cand sarutarile-s desarte,
Mi-e teama ca nu vor mai dura mult.
Cui nu-i e teama de sfarsit?
Paseam cu grija, caci era primul pas,
Era un inceput de mers pe apa,
Si-acum, cand trei pasi au mai ramas,
Mi-e teama ca gheta-o sa se sparga.
Tineam strans in palma-o floare,
Era un inceput dintr-o gradina,
Si-acum, cand au ramas trei flori in soare,
Mi-e teama ca n-or sa aiba destula lumina.
Imi miscam buzele tremurande,
Era din nou un inceput de sarut,
Si-acum, cand saruturile sunt multe,
Mi-e teama sa nu fie vreunul prefacut.
Cui nu-i e teama de-nceput?
Poate doar celui care n-a pierdut…
Cui nu-i e teama de sfarsit?
Poate doar celui care n-a iubit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu