miercuri, 28 octombrie 2009

Cum ai putut?

Cum ai putut, fiinta fara suflet,
Sa-l lasi acolo-n frig, pe prag?
Cum ai putut sa-l lasi in chin si planset,
Chiar pe puiutul tau cel scump si drag?

Cum de te-ai indurat sa-l lasi in toiul iernii,
Sa zaca-acolo singur,mititel?
Cum ai putut sa il arunci in valul vremii?
Cum ai putut sa pleci de langa el?

Degeaba zici ca ti-a fost greu,
Degeaba-ai plans si ai oftat,
Daca n-ai fost cu pruncul tau,
Sa-l strangi in brate cand a suspinat.

Cum te simti azi cand te gandesti ca alteia ii zice mama?
Traiesti nepasatoare sau te chinui?
Plangi seara langa geam, sau nici nu bagi de seama?
Traiesti fara regret sau te invinui?

Spui ca nu ai avut cu ce, ca n-ai putut sa-l cresti,
Atunci te-ntreb: de ce i-ai dat suflare?
De ce l-ai mai nascut? Ca sa il pedepsesti?
Sa il lasi mic si singur, in lumea asta mare?

Chiar de tanjesti ca intr-o zi sa-ti spuna “mama”,
Nu meriti.Cuvantul asta e prea sfant ca sa-l primesti,
Chiar daca simti ca plansul lui te cheama,
Ti-ai pierdut dreptul sa-l mai regasesti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu