miercuri, 28 octombrie 2009

De-as fi stiut(Scrisoare de Adio)

Cu aripile tale lungi si reci,
Inlantuit-ai zborul meu pe veci.
Se freamata in noapte vina.
Slabita-mi cauta lumina…
Dar nu e-aici!Ti-am asezat-o tie,
In versul plin de bucurie.
Si-n ochii tai odata goi,
Am scufundat corabii de culori.
Mi-am ingropat in tine visul cel dintai.
Of! De-as fi stiut ca n-ai sa-mi plangi la capatai…
N-as fi cladit hotar de viata,
In sarutarea ta de dimineata…
N-as fi-naltat nici scara mea spre luna,
In zambetul tau fad de “noapte buna”.

De-as fi stiut sa norii-or sa m-acopere cu ganduri…
De cate ori as fi putut sa-ti scriu aceste randuri?!
Dara cu ochii tai scaldati in ceata,
Imi intindeai mereu cate-o speranta,
Iar eu ma agatam de ea ca un copil nevionovat.
Ma luai de mana ca apoi sa ma privesti cum cad…
De-as fi stiut ca astazi vei pleca…
N-as fi sadit atatea flori in calea ta…
N-as fi luat coltul meu de soare,
Sa-l las sa-ti zaca la picioare.
Nu ti-as fi dat nici ploile de vara,
Nici prima zi din primavara.

De-as fi stiut sa gerul iernii ma va troienii…
De-as fi stiut c-am sa te chem si n-ai sa vii…
Nu ti-as fi daruit intaiul fulg de nea,
Nici prima pagina din cartea mea.
De-as fi stiut ca timpul ticaie-n surdina,
Si ca-ntr-o zi ai sa ma smulgi din radacina…
N-as fi-nghetat in tine vesnicia,
Si nu te-as fi lasat sa-mi furi copilaria.

Dar acum pleaca! Du-te-n departare!
Arunca-mi numele-n uitare!
De-as fi stiut de vorba ta cea dulce prefacuta,
Ma jur! Nu ti-as fi daruit nicio secunda…
Ti-as fi-ncretit in frunte o racoare,
Sa simti fiorii clipelor de-acum…si-ai celor viitoare.
Si ti-as fi numarat tristetile din palma,
Privind cum ochii tai ascunsi ma cheama.

Dar acum pleaca! Du-te fara urma,
Si voi simtii cum suferinta mea se curma.
De-as fi stiut c-ai sa imi lasi in suflet rana…
Nu te-as fi preaslavit ca pe-o icoana.
Nu ti-as fi daruit aripile-mi inalte,
De-as fi stiut ca o sa zbori asa departe…
Nu ti-as fi daruit nici buza mea invinetita de orbire,
De-as fi stiut c-ai sa m-alungi in ratacire…

Dar acum pleaca! Du-te unde-oi vrea!
In veci vecilor n-am sa mai fiu a ta.
Am facut multe…doar putine am cerut,
Dar…poate niciodata nu m-ai vrut.
Nu stiu, nu-mi pasa, nu mai vreau s-aud…
Inima mea se tanguie…dar eu sunt impacata.
ADIO! Pe curand? Mai bine NICIODATA!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu