luni, 22 noiembrie 2010

Distinsa sferă



Nici nu ştiu, nici nu contează.
Numai sufletul dictează
Şi el toarce pe tăcute
Imnul sferei absolute.

Acum leg inimii mele
Cea mai rară fâstâcire
Întinzând-o către tine
Clocotindă de iubire,
Rămânând numai cu malul
Dar ştiind esenţialul
La loc sigur şi profund.
Şi acum că mă-nţelegi,
Tandrul semn al lui “Mereu”
Iţi prezice, nu fictiv
Un miracol la activ.

Cu genunchii strânşi la piept,
Timpul îşi îmfoaie lent
Fierbântat penajul său
Şi-absolvim orice secundă,
Cu docenţă-n
Inocenţă…
Şi-ţi şoptesc:
Ingerul meu,
Ah,ce dragoste rotundă
Am clădit
Cu tine
Eu!

Tu te miri fară sa şti,
Rătăcit în vechiul erg
Căci nu pari a fi adeptul
Universului în cerc.
Dar încep să-ţi povestesc
Magazinul meu de vise
Cum surâde, cum suspină
Iar tu, ca un copilandru
Stai cu ochii in vitrină.

Vrei să şti de ce amorul
Botezatu-l-am aşa?
Uită-te pe cerul vieţii
La compunerea lui Ra…
E aşa un cerc feroce
Când se-nfruptă din obscur
Şi păstrează manifestul
Enigmaticului pur…
Aşa-i si povestea noastră.
Radiază absolut
Dar reţine-n pieptul ăsta
Vreun fragment necunoscut,
Ce adesea mi te face
Demn de grijă-n cercetare
Căutându-ţi vreo scăpare,
Ori vreun colţ nesăbuit
Amăgit în plan secund
Şi pierzând esenţa faptei:
Că tu însuşi eşti rotund.

Nu uita nici sfera lunii,
Care-mprăştie cochet
Atmosfera de baladă,
A batrânului prezent.
Aşa şi clipele noastre
Cu alaiul de termite,
Rod din cercul stratosferei
Preţuiri nebănuite.

Felurite fenomene
Geometric se ascund,
Însă numai raritatea
Se imbracă în rotund.

Cu genunchii strânşi la piept,
Ne-asamblăm orice lacună
Cioplind murmuri deliranţi,
Şi cu tremuri de-mpreună,
Per respiro necesar,
Făurind spiritualul
“Împreună”-lui carnal.

Mă farâmi c-un dor fecund,
Şi te-ascult zâmbind docilă,
Iar motivul de idilă
N-are legaturi cu noi,
Fiindcă uneltind în doi
Căpătăm un alt efect,
Alt destin şi alt traiect
Şi c-o inimă binară,
Nici pamânt, ori soare, lună
Nu-i rotund aşa perfect
Cum ni-i pielea împreună…

Nici nu ştiu, nici nu contează.
Numai sufletul dicteaza
Şi el toarce-n amănunt,
Un amor aşa rotund…

luni, 15 noiembrie 2010

Sacrificiu



Ma tine in viata caldura adanca
A celor pierduti de cei vii.
Pompeaza in mine, aici, undeva
Ecoul ideii c-as fi…

Si doar pentru ei, iubirile mele,
Resping aliajul de frig.
Ma-nconjura noaptea c-un iz de mistere
Dar nu, eu resping si resping…

Si simt lipsa lor ca o aripa smulsa
Din a uliului tainica vina.
Ma uit printre cruci si mortii imi cresc
Un nou uragan pe retina.

Si scartaie negrul o pata eterna
Pe-a sorilor mei amintire
Imi mangai cenusa cu oase de ieri
Si totul imi pare iubire…

Mormintele fura greseli cardiace
Din stanga pieptului meu,
Din singurul staul cand magii slavind
Imi spulbera sansa la Eu.

Fara nicio povara, de multi ani incoace
Puteam popula infinitul.
Dar sunt o naiva.Cu ochii visand
Imi resavarsesc incipitul.

Ce-ar fi daca eu, m-as da intr-o clipa
Fatidicei cai de nimicuri?
Mi-ar plange destinul, mirat, undeva
Mi-ar curge iluzia-n picuri…

Dar doar pentru ei, iubirile mele,
Resping aliajul de frig.
Ma-nconjura noaptea c-un iz de mistere
Dar nu, eu resping si resping…

Si-asteapta groparul cu groapa deschisa
Un ultim sicriu sa ma ceara…
E-un pat de spital si-un medic zambind
Mi-ar spune o veste amara…

Dar parca s-a strans un imn viguros
La mine in trup, fara mila,
Sa nu concurez cu mitul divin
Fiind doar atat de copila...

Si totusi batran, chiar mult prea batran,
E graiul visarilor rele,
Dar merg si respir, mananc si exist
Pentru voi, iubirile mele…

joi, 11 noiembrie 2010

Lantul slabiciunilor


Daca m-ati cunoaste catusi de putin
Asa cum fatarnici,
Banuiti a-mi sti nazuintele
Si ritualul imbatranirilor premature,
V-ati da seama ce reumatism feroce
Imi incorseteaza sufletul
Cand stiu ce razboi am plamadit in tacere,
Si n-am cum sa-l opresc.

Ati vedea cat ma tulbur intre doua lumi
-Ale voastre-
Care-si bareaza propriile doruri improscand
Cu ramasite vechi
Sau farame actuale
In inima sufletului meu.

Ati sti cat plang si cat sufar eu,
Cand voua nu va pasa decat cine ma saruta pe buze
Cine se perinda pe strazi cu mine de mana,
Al cui nume se naste din pantecele limbii mele.

Voi nu-ntelegeti ca inauntrul meu
Parerile voastre se distorsioneaza agresiv
Iar eu ma lupt
Cu paradisul demonilor.
Inving.
Partial doar
Si de moment
Caci tot nu izbutesc a va aprinde
Initiativa adevarului
Ca sa vedeti ca fiecare dintre voi
Are o alta traiectorie,
La fel de esentiala
Si ca nu conteaza in ce plan va destindeti
Ci cat de intens improvizam conexiunea.

Dar niciunul nu ma cunoaste…
Poate doar asa,
Portretizat
Si cu gigante imperfectiuni pe alocuri.
Si totusi,
Totusi indrazniti a-mi paria deciziile
Prefigurand in mintea voastra deşanţată
Influente uimitoare,
Asupra vectorului meu numit destin.

Dar nimeni,
Nimeni nu s-a sinchisit vreodata
Sa-mi intrebe anchilozatul suflet
Daca vrea sa fie purtat pe bratele cuiva,
Pansat si cusut,
Sau doreste sa plece din cosmos,
La fel de singur si de gol
Cum s-a nascut.

Daca mi-ati fi dat sansa
Sa-mi cunosc dinainte viitorul
V-as fi renegat juramintele,
Pasiunile marturisite in soapta
Noaptea,
Sub patura,
Cu pleoapele lasate,
Ingreunate de emotii...
Sau ziua,
In iarba nesfarsita
A visarilor adolescentine,
Cele mai dulci,
Mai naive
Si totodata
Cele mai sfasietoare,
Acelea cu ochii deschisi.

As fi respins toate fericirile minutioase,
Fiecare imbratisare si sarut apasat,
Fiecare urma de daruire…
Tot ce odata plecat
M-a fragmentat definitiv.

V-as fi ordonat sa ma lasati in ploaie,
Sa rebegesc
Si sa mor in durerea cerului,
Nu intr-a mea desertica prefata.


Daca m-ati fi stiut de la-nceputuri
Asa cum sunt,
Ochi cu ochi,
Fir cu fir,
Si unghie cu unghie,
M-ati fi lasat in solitara mea armura
Zvarlindu-ma departe,
In uitare,
Dar nici cea mai meschina creatura
Nu merita sa simta
Iubiri multiplicate.

marți, 9 noiembrie 2010

Hai sa fim fluturi


Hai sa fim fluturi.
Sa zburam nu prea sus
Sa speram nu prea mult
Sa simtim cerul picurandu-ne pe aripi
Curcubeie…
Si sa ne pironim pe-o floare
Mirosind polenul viu al zilei de azi
Fara pretentii marete pentru maine.
Sa nu ne mustre constiinta
Ca am promis ce nu putem indeplini.
Mai mult chiar.
Sa incredintam visele noastre unor ochi
Carora nu le-am jurat nimic
Sa ne iubeasca in taina,
Sa ne iubeasca azi si-atat
Numai cateva momente,
Cateva clipiri de dragoste absoluta
Si-apoi sa uite tot
Sa nu planga dupa noi,
Sa nu ne caute in van.

Hai sa fim fluturi.
Fara ganduri sa depanam faramele acestea
De univers multicolor,
Sa nu ne pese cine-o sa subjuge timpul
Sa nu-l condamnam pe acela ce ne strange
In pumn, dureros si cu forta.
Sa punem acest gest pe seama iubirii
Iubire in exces,
Numai iubirea…

Hai sa fim fluturi
Si sa ne izbim de scoarta copacilor
Dormind pe-o frunza
Ca intr-un pat matrimonial
Ca intr-o luna de miere
Prelungita in nuante verzi sau fierbinti,
Uscate sau ninse...
Sa iubim ce merita iubit
Sau sa iubim ce nu e vrednic de rasplata
Dar nu doarme noaptea tanjind dupa ea.
Sa iubim pentru schimbare
Pentru imblanzire si binefacere
Si pe oricare am iubi,
Sa iubim doar o zi,
Numai una si bine
Nu sa ne fragmentam aripile zilnic
Mereu pentru altcineva.
Mi-ai luat polenul in palma,
Mi l-ai hranit cu mangaieri
A ta sunt si gata,
A nimanui sa nu mai fiu...
Caci de divinul isi dorea
Indragostiri multiple
Nu ne dadea o inima
Si numai una.
El ne-a dat in piept o unica maladie
Ereditara
Odata ivita, o data fatala
Ceva ce nu poate fi sters
Decat cu moarte.
Poate nici asa...

Hai sa fim fluturi.
Sa nu putem suferii ori plange
Sa n-avem dor si s-amintim
Doar de omida ce se frange
Tararilor tot mai adanci
In lunga si pustia
Betie pamanteasca…
Sa n-avem mama si nici tata
Care sa simta cand gresim
Si doar cu sfaturi dureroase
Sa ne acuze ca iubim
La timp nepotrivit
Pe-un ins nepotrivit
C-o inima nevinovata
Ce nu merita chinul
Acestei abundente vatamari.

Hai sa fim fluturi…
Sa murim repede
Neintristand pe nimeni
Sa n-avem timp sa ne-amintim
Cand am tradat
Cand am clacat
Ce am avut,
Cand am tacut,
Cand am iubit,
Cand am mintit,
Ce am pierdut,
Ca nu mai esti,
Ca nu mai sunt,
Ca ma ascund,
Ca sufar crunt,
Ca te vreau iar
Cand te vreau iar,
Ca viata mea
E-un carnaval
De foc nestins
De renegari
De amagiri
Si neuitari
Ca tu nu sti
Cand eu nu cred
Ca te-am pierdut
Ca sa te pierd
Ci sa te recastig
Din nou
Sa te transform
Intr-un erou,
Ca n-am stiut
Si ca n-am vrut
Ca sa te pierd
Cum te-am pierdut
Dar m-a fortat
Cat m-a fortat…
Rationalul
Blestemat.

Hai sa fim fluturi.
Hai, te rog
Sa mergem intr-un nou alt loc,
Si-un amalgam de peregrine
Ce-au stat pe piptul tau de foc
De cand te-am separat de mine
Sa-mi stie cruda radacina
Si-apoi saradele de lemn
Sub vis de fier sa se se despice
Si sa-ti marturisesc solemn
Ca nu e zi din infinit
Ca nu e noapte din genune
In care sa nu-ti fi iubit
Acel cotlon nefericit
In care m-azvarleai urland
In care ma luptam plangand
Sa fiu mai buna ca oricand
Doar pentru tine, om al lumii
Ce inca-l banuiesc vreunii
Ca dorul meu deloc normal,
Stapan de patimi nepatrunse
Subconstient de zari ascunse
Si totul meu iubit total.

Hai sa fim fluturi
Si sa-ti arat ce zdrobitor
E acest zbor
Fara de tine...
Precum un fluture sa mor
Sa mori si cu cu mine…

luni, 8 noiembrie 2010

Retrogresiune


Chiar nu mai am ce sa castig,
La fel cum n-am nici ce sa-nchin.
Ti-s piatra de mormant in ochi
Calvarul meu iti e strain…

Precum hotare de invins
Dupa victorii se disipa
Asa resimt nevoi de noi
Sub a Aceluiasi aripa.

De ce-asudam in recidiva
Cand lacrima credeam uitata
Si cum un singur om sa tina,
De confident, de sot si tata?

E lunga scara pan’ la cer
Cand sa-mi explici vei fi fortat
Dar numai astfel voi linşa
Instinctul de “Neterminat…”

Dar ce ma fac pana atunci
Cat arborele meu confuz
Insira crengi pline de flori
Ca sa te iert, ca sa te scuz…

De ce in legile iubirii
Nu se numeste vreun decret
Ca sa-nvatam prin a ne naste
Cum sa ne renuntam complet?

Imi curge ingerul, ploios
Din nostalgiile de seara.
Lacome boli se incovriga
La mine-n trup sau eu afara?

Si-i culminant de dureros
Cand faci din vis o tarantula
Ce-ti asambleaza pe furis
Plaman vidat, nadejde nula…

Chiar nu mai am ce sa castig,
Precum nici vorbe-n risipire.
Din joaca-n joaca, fugitiv
Cred c-am ramas… fara iubire.

Degete iubite


La doua maini de tine ochii mei
Nu sunt deloc ai mei ci doar clipiri colege
Caprui, bineinteles caci cine i-a fardat
Poseda cu-ndarjire cea mai a firii lege.

La doua maini de tine buza mea
Nu e deloc a mea. E-o replantare dulce
A tot ceea ce simte colosul meu intern
Cand imi sopteste cuiul, ca eu plus tu fac cruce.

La doua maini de tine, profunda-mi reverie
N-o recunosc, ma jur,e cugetul lui Ra
Ce imi invoca sacrul inel de juraminte
Atribuit simtirii cu foc jumi-juma.

Privindu-ti in albastrul valorilor morale
M-am preschimbat in medium, din mintea unui plat
Si-am invatat razboiul ca sa-mi procur iubirea
La doua maini de tine si unul peste alt …

duminică, 7 noiembrie 2010

Ceai duminical



Mai dimineata ca acum nu poate fi...
Cand soarele simetric isi rasfrange
Un numar par de raze cantatoare
Asupra unor visuri mici, natange.

Iar eu pe banca rece numar toamna
Simtind ca ma cuprinde o eclipsa.
Indestulari de teurgii pe pretutindeni
Dar razele survin in mine lipsa.

E-o neputinta sa te simt alaturi mie...
De ce te zbati a straluci marete soare
Cand te resimt purtand acelasi semn
Cu-nghetul erei glaciare?

Contrare mintii, aliate din vointa
Neintunericele lumii se amuza
Caci tu ma sufli abatut de colo colo.
Da’ ce sunt eu? O frunza?

Sa-mi indemnezi cu necuvinte coborarea
Mai jos c-o creanga, spulberandu-mi viu cu viu
Si-apoi sa-mi smulgi venula creativa
Doar ca sa fiu ce nu doresc sa fiu?

Imi racai linistile verzi in amintire…
Degeaba imi dedici duminici soare
Caci n-am uitat cum m-ai uitat fara regrete
Cand ai crezut ca razele-s impare.

Si-s pare azi din nou.Ravnesti inapoiere
Dar timpul scanteind, prelinge pasi prin gari
Si ochii-mi infloresc mai bine ca-nainte
Departe-n departari.

Eu am gasit buchete de gene milostive
Ce-nabusa eroarea si ma valseaza-n ploi.
Probabil ti-au spus insasi distantele tacute,
Cu tine vraji nu voi.

Imi levitez prezentul in aula mea veche
C-un iz de meditatii din ceai de sunatoare,
Pornirea de-a gasi pornirile pereche
Ah, ce maret duel in fulgi de lumanare…

Ma cheama o enigma, adesea desirata
De frunzele ce torc noiembriele gri
Si totusi, doamne, totusi imi re-repet in minte
Mai dimineata ca acum nu poate fi…

vineri, 5 noiembrie 2010

Incantatie


Respira-ma acum, cat simt aceasta veste
Ce face din prezenturi un racnet psihopat
Si-ai fi in stare muntii sa ii dezbraci de creste
Doar ca sa-ti fiu aproape pe varful celalalt.

Respira-ma acum, cat m-au cuprins amaruri…
Nevoia de palpabil, nu doar imaginat
Si-ai fi in stare marea sa o dezbraci de valuri
Sa regasesti cu mine catargul scufundat.

Respira-ma o data cum te respir si eu
Cu tot ce-mi apartine
Din tot ce nu-i al meu
Caci nu ma pot opri nici noaptea
Nici in gand
M-ai otravit pe viata
Tacand,
Plecand,
Uitand…

Metamorfoza




E ziua cea din urma, cand curge numai mir
In ochii nemiscati ai liricului dens…
E clipa-n care numai lopata-n cimitir
Poemului dreptatii mai flutura vreun sens.

Si plangem toti amarnic, chemandu-l printre noi
Un vis neintinat sa depene-n apus…
Ne inchinam la stele, dar ne-ntrebam apoi
Oare s-a dus mai sus?

Si doare despartirea precum o elegie
Damnata la cutremur de-un fosnet cordial
Si il privim cum teapan, se face vesnicie
Alaturi de o pana din Phoenixul final.

Poetul in cosciug ramas fara cuvinte?
Voi interpreti bolnavi de forma timpurie…
Niciun sicriu nu-nchide metafora-n morminte
Cat geniul i-l inalta noiane de hartie.


(in memoria lui Adrian Paunescu)

Nerenuntare


Cum poti visa fara un drum?
Doar ratacind prin spume vii
C-un pitoresc scaldat in fum
Si-orgoliul tarmurilor gri…

Parfumul meu sa fie oare
Acela ce-n speranta sa
Confunda ultima strigare
Cu tot ce n-ai dar ai putea…?!

Pulsat-am inima in soapte
Prin vena vechiului castel
Doar sa ne stim inca o noapte
Ca doi amanti fara inel…

De simti ca te-a nesocotit
Visarea mea de acuarela
Sa sti ca trupul a mintit.
In suflet ti-am ramas fidela…

Si daca-n umbre ma ivesc
Precum un urlet rugator
E numai fiindca te iubesc
Ciudat de neintamplator.

Si am sa te ador o lume
In visul buzelor de mimi
Caci tu ai fost si vei ramane
Destinul ochilor mei primi.

luni, 1 noiembrie 2010

O, sole mio...

Precum un demiurg ingurgitat de ceasuri
Te stiu de-un an lumina, pe-al garilor hotar
Romancier al grijii, imbalsamat de muze
Al meu, al meu esti doar.

Si-mi tremura obrajii, sorbindu-ti alipirea.
Ma gadili in timpane c-un vis incandescent
Ne divizam in flame pe cerul taciturn
Iubind omnipotent.

In beciul pasiunii, cu fumuri si scantei
Ne minunam de clipa, drogati de destinatii
Spre care sa taram impreunari fecunde
Inexistente-n altii.

Vocale disperate, trosnesc prea obsesiv
Si ma izbesti de stanca sudorilor in val
Apoi trecandu-ti buza pe sanu’-mi trepidant
Ma desfranezi total.

Te conjura luceferi deasupra-mi sa te-ngropi
Si-n mine sa-nviezi… Placeri de duh, hai, zi-mi!
In strana zbuciumata a inimilor noastre
Cu-aripi de serafimi.

Mi-e mila de femeia aceea ce te are
Nu-n cuibul profunzimii, ci noaptea in himere
Dar tu esti doar al meu si-ntreaga omenire
Sa sufere-n tacere.

Eu una niciodata nu ti-as desprinde soarta
De visul meu robust, pavat fara adio
Caci te iubesc vulcanic si-n roze furtunoase
O sole, sole mio…