joi, 6 ianuarie 2011

Cum pretuim aproapele departe


Te-am cautat, iubirea mea
In razele sfaramicioase ale timpului
In misticul molatic al povestilor strabune
In vertebrele incandescente ale infinitului
Si-n baladele greierilor somnambuli
Care iarna, aproape morti,
Pareau inca a-mi vorbi de tine.

Te-am cautat, iubirea mea
In oasemintele miilor de faraoni,
Si-n turla bisericii
Cand dangatul clopotelor invata copiii
Sa-si fie parinti.

Te-am cautat, iubirea mea
In toate marinimiile lumii aceste
Si nu te-am aflat niciodata...
Pentru ca,
Acest cărăbuş inadaptat,
Pe care-ndraznesc a-l numi suflet,
Nu si-a inchipuit nici in cele mai sumbre reflectii ale sale
Ca te-ar putea gasi chiar aici,
Sorbind cu dragostea pe care,
Poate...
Poate-as fi meritat-o eu
Fatalul vis lui Narcis.

marți, 4 ianuarie 2011

Fiind femeie


Am savurat discursuri, numai frisca…
Parole cate vise-n bolti scanteie
Dar am aflat un chin notoriu,
Cand ce-i pe buze nu se misca
Cand tot ce am, e un memoriu
Si ma inchid intr-o idee,
Fiind femeie…

Port intamplari cum nici magia nu cunoaste
Cum nici Scriptura n-a rostit de Dumnezeu
Cum aripi n-or sa stie pazitorii
Caci cerul niciodata nu le naste
Ci le sadesc fiorii
Pe crime de-apogeu,
Murind in doi doar eu,
Un fulger nou si patimas
Reasteptand
Cand el, prea vechiul ucigas
Ma vrea plangand
Pentru un moft
Si ma impinge catre oft
Sa-si dovedeasa siesi ca-i din gral…
Si cu un zambet teatral,
Pretinde ca-i sunt zeie
Iar eu ma las asa usor,
Fiind femeie.

In nebuloasele acestea zbuciumate
Barbatul doar o data se descheie,
Si uita-n prima lui furtuna
Ca mori de zece ori pe noapte
Cand nu-i alinturi ca sa-ti spuna
Cand e-n minciuni echivalente
Cu basmele pentru copii
Cand tu le crezi desi le sti,
Le-auzi in fiecare zi
La fel de şchioapete la mers
La fel de dulci si fara sens
La fel de neimplinite
Ca dorurile tale
Neiubite
Ca gandurile tale
Ravasite
La fel de fara cheie
Ca anii care trec pe nesimtite,
Carand iluzii vechi si ponosite,
Fiind femeie.

Blesteme de iubire


Atatea flori de infinit in valea iernii,
Incatusate precaut de poleire,
Sticlesc pierzanii rebegite si m-adorm
Blesteme de iubire.

Ca vreau, ori ca nu vreau, desarta ceata
Orgolii felurite imi declara
Si chiar de lupt, deznodamantul scri-va mintea
Pe Colosseum si-n zapezi sufletul moara…

Ce tremur cald in asta lunga barbarie
Pe sub inghet trezind c-un candid somnifer
Mici firicele agresiv indepartate
Ce inca-mi poarta inima la cer.

Atatia nasturi rupti cu stangacie,
Camasi inofensive pe parchet
Si parca mana mea alunga vina
C-un bici din aracet.

Si-n lenjeria-ntunecata a distantei
Erotic radiind, buricul lunii
Imi lamureste promenadele ascunse
Ce-si cer ‘napoi nebunii.

Dar noi, asa scrantiti neavizati
Ne-alegem traiectorii laterale
Dar intentam, din cand in cand un apropo
La clipele vitale.

Si renegand duimul de emotii
La gura sobei nedormind atat de des
Cu cearcane adanci din greu pretindem
Ca am fi inteles.

Dar ce-i de inteles cand teorema
Lucorii colosale se scindeaza
In doua lacrimi ce-si abroga adevarul
Si nu mai lumineaza…

E iarna-n ligamentele sortirii
Vicisitudini integral de feminine
Ce nu starnesc detentia tristetii
Ci declansarea nepasarilor de sine.

Atatea flori… fagaduinte pe muteste
In doi amanti cu alergii la parasire
Si ninge ca in basme… si m-adorm
Blesteme de iubire.