De-atunci si pana azi...

Ochii mei se macinau in noapte,
Ca doua boabe de cafea.
Ma simteam singura.
Trenul plecase ca un vant lunatic.
Priveam pe fereastra,
Zicandu-mi ca strazile sunt mai seci decat sufletul meu.
Ma simteam ca o sapatura in carne vie,
O rana ce se adancea tot mai mult,
Intr-o liniste de urechi smulse...

Tu mergeai ca un somnambul,
Care-n noapte isi cauta mainile,
Pierdute in razboaie...
Dar mainile tale ramasesera la mine,
Sa ma stranga in brate cand vine frigul
Sa ma imbete,
Si sa ma faca dama lui de gheata.

Eu stateam cu mintea rasucita sub gene.
Cerseam somnului sa ma rupa de dor,
Sa-mi sfasie nerabdarile,
Sa-mi imprastie visele,
Si sa ma legene intr-o amortire,
Desfacuta doar de buzele tale.

Tu iti plangeai golul din piept,
Fara maini ca sa-l mangai.
Erai ca un inger intr-o cusca,
Iar eu te iubeam atat de mult,
Incat mi-am infipt in suflet,
Un cutit de pene din aripile tale.
Puteam fi orice iti doreai,
Totul pentru un zambet.

In pod torceau fotografii vechi.
Ma intrebam de ce nu le-am aruncat.
Nu-mi mai pasa de toti acei ochi spurcati,
Care-mi dadusera mie lacrimile lor,
Continuand sa ranjeasca.
Ma gandeam,
Daca viata mea ar fi fost mai buna fara tine.
Atunci a inceput chinul.
Am cazut pe podea si ma zbateam.
Spasmele imi gadilau inima,
Si ea se zvarcolea ca o rama,
Intr-un ac de pescuit.
Am inceput sa tip,sa zbier,
Sa ma lovesc de pereti,
Am daramat toate cartile din biblioteca,
Le-am sfasiat cu dintii.
Eram turbata ca o pisica ce-si apara puii,
Dar mai fragila ca o petala de crin.
Oricine mi-ar fi atins sufletul,
Ar fi murit inecat,
Intr-un ocean de remuscari.
Mi-era sila de mine,
De mintea mea bolnava.
Din intuneric,au aparut mainile tale,
Si m-au scos din durerea mea.
Ele aveau ochi.
Mii de ochi albastrii ieseau din degetele lor,
Ceea ce m-a facut sa cred ca ma privesti,
Intotdeauna.

Tu iti increteai buzele uscate.
Si ele ravneau la mine,
Asa cum sufletul meu tanjea sa te aiba,
Pe bolta noptii.
Erai sclavul dorintelor
Si le inchinai pe toate,
Numai mie.
Nu conta cati ochi te-ar fi privit,
Cate alte degete te-ar fi mangaiat,
Cate buze fierbinti ti-ar fi cerut sarutari,
Tu ma vroiai pe mine,
Numai pe mine.

Prea departe de mine era timpul,
Si zilele cand patul meu,
Nu era decat o scandura moarta.

Azi tu imi lasi nu numai mainile tale,
Ci si ochii,urechile si buzele,
Sa-mi tina de cald.
Iar eu,
Eu imi asez intreaga faptura,
La picioarele tale.
Poti sa ma invelesti cu buze,
Sau poti sa ma strivesti cu pasi,
Tot o sa te iubesc.
In sinea mea,
Stiu ca nu m-ai rani niciodata...