In seara de Ajun

Mergeam cu pasii leganati,
In palma rece-a iernii,
Priveam in jur si am zarit,
Un om plangandu-si anii.

I-am zis: batrane de ce plangi,
In seara de Ajun,
Cand stele lumineaza drumul,
Cand omul e mai bun?

Si mi-a raspuns: sunt trist mereu,
Ca nimeni nu ma stie,
Stau singur,ratacesc pribeag,
Si casa-mi e pustie.

Copii au plecat departe,
Si n-am nicio lumina,
Am maturat poteca ninsa,
Dar cine-are sa vina?

Batrane, sterge-ti lacrima!
Te rog vino cu mine!
De-acuma eu sunt fiica ta,
Nu-i vreme de suspine…

Ia-ma de mana,sa pornim,
Impreuna spre casa!
Craciunul ne asteapta-n prag,
Si bunatati pe masa.

El mi-a zambit ca un copil,
Si mi-a-ntins mana cu sfiala,
Cand doua lacrimi s-au ivit,
Din ochii-i ca de smoala.

Si fluturi inghetati s-au strans,
Cand am pasit pe cale…
Iar inima mosneagului m-a prins,
In calda-mbratisare.

E oare fericirea mea,
Prapastia singuratatii lui?
Si cu un zambet ura grea,
Ramane haina prinsa-n cui?



Azi e Ajunul,dragii mei,
Si chiar de-am suferit,
Toata durerea de-altadata,
Se sterge-n infinit…

Hai sa ne prindem in credinta,
Si sa uitam amarul,
Sa fim de-a pururi fericiti,
Si sa-nchinam paharul.

Maine-i Craciunul,dragi prieteni,
Sa-l zugravim in armonie,
Sa ne imbratisam ca fratii,
Si bine-o sa ne fie…