Fata morgana

Peste desertul insetat de roua,
Se-aseaza soarele in tihna…
A trecut un veac sau doua,
De cand nu mai vrea sa ploua,
Si cu foame de izvoare,
Se cutremura nisipul,
Tot e viu, dar totul moare…
Si cade fara-ncetare,
Raza beata de caldura,
Parca vrand sa-i dea o gura,
Dunei ce se pravaleste,
Intr-un vis de foc mocnit…
Iara setea le-nvrajbeste,
Pe reptilele din coaja,
Si raman sa stea de straja,
Lacrimii ce nu o au…
Si se chinuie se planga,
Grauncioare de nisip…
Cactusii traseaza-o dunga,
Peste-al cerului desis,
Si zambesc mai pe furis,
Tepilor ce-nteapa raza,
Si le tin departe groaza.
Totul sta, dar totul curge,
Palmieri facandu-si cruce,
Mai sarut-o data oaza,
Si isi scot din frunte coasa…
Curajoase,nenfricate,
Strabat raul auriu,
Patru barci si trei fregate,
Si piratii dand din coate,
Se cred mai destepti ca toate…
Paste viermele-n colina,
Se zbarleste in hamac,
Apoi smulge-o radacina,
Din tinutul lui de drac…
Soarele se plange iar,
C-a pierdut o buruiana,
Dar ramane fara teama,…
E prea sus sa i-l ajunga,
Demonul crescut in strunga.
Trec fregatele prin faima,
Bestia le iese-n cale,
Cavaleri privesc si-ngaima,
Apoi zbiara intru spaima.
Nu-i nimic ca sa nu stie.
Ragusitul lor ecou,
Stinge-un cant de haiducie.
Tot e vechi si tot e nou…
Si hipnotica lumina,
Se aseaza peste oase,
Le aduna si le coase,
In mormant de-nchinaciune.
Toate-s rele…toate-s bune…
Soarele se mira foarte,
De ce-i vede maretia.
Se perinda cruda moarte,
Dunele-si dau jos scufia…
Peste tot fata morgana,
Se saruta cu icoana,
De coline si de trupuri,
Si desertul face muguri…
Ea zambeste antagonic,
Stelelor ce vor s-apara,
Si din coltul ei demonic,
Curge sangele de fiara…
Toate sunt…toate-or sa piara…