joi, 21 octombrie 2010

Revolta unanima


Ne chinuim cu matematici dure-n şcoală
Să scoatem infinit din mînă goală.
Şi nepasarea voastră se vîntură tiptil
În universul nostru cu lacrimi de copil.

Mai nedormiţi, mai obosiţi creem ambiţii
Ce pier apoi in nemiloase coaliţii.
Şi creştem, ne trezim dormind in gară
Şoptind cultură si sorbind numai ocară.

Am ascultat prea multe şi-n somnuri ne-am crucit…
În loc să progresăm, ne-am îndobitocit.
E-atâta performanţa în tot ce denumim
Că e absurd să credem atât de trişti să fim.

Şi sărăcia noastră, în zdrenţe prăfuite
Priveşte cu mânie la chipuri neclintite.
Acum trăieşte bine adeptul devotat
Vorbirii fanteziste a capului pătrat.

Şi-atunci de ce trudim pe plaiurile-aceste
Ce pare c-au picat din orele celeste?
Patriotism, nevoie ori dor de glii, de om
De horile unirii că doar aşa ne vom

Redobândi trăirea, ce prea devreme moare
Căci voi aţi consacrat-o in cărţi cu pagini goale.
Răbdările domoale se sting în zări albastre,
Căci nici doi bani nu dati pe inimile noastre.

Un comentariu:

  1. de obicei nu inteleg poeziile si numi plac :D

    totusi pe asta am citit-o si chiar am inteles-o
    am de spus doar k ai dreptate in ce spui

    "Căci nici doi bani nu dati pe inimile noastre."

    RăspundețiȘtergere