marți, 12 octombrie 2010

Descatusare



Nu mai vreau lacate,iubite
Caci am plans din fantana sufletului meu,
Ultima oara…
Si mi-am jurat ca n-o sa doara,
Dar ca un prunc cazut de sus,
Din lacrimarea lui Iisus
Speranta mea gonea fatala.

Intr-o tacere de mormant
Strigam spre cer asa frumos
Cu suferinta lui Hristos
Gravandu-mi podul palmei drepte.

Nu mai vreau lacate,iubite…
Nici vorbe mari si intelepte
In san sa-mi vare suspiciuni
Ca intre noi n-ar fi minuni
Ca sti ceva ce nu mi-ai spus.

Precum Iordanul in apus
Mi-e teama nu cumva sa-ti port
Intr-un adulter lung si mort,
Dorinta de-a trai intens,
Pericolul asa imens
Ce-s egoista si-l impart prea inegal.

Nu mai vreau lacate, iubite
Saruta-ma pe unde-ti vine
Dar, te implor, saruta-ma numai pe mine…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu