joi, 21 octombrie 2010

Fericiri particulare



Moralitatea mea n-a fost nicicand tirana
Ea doar m-a invatat ca rana dupa rana
Se face-o fericire precum un cer deschis
Curtat cu sarguinta de ingerii din vis.

Si-acele lungi sarade cu iz de parvenire
Mi-au aratat ca timpul, zambire cu zambire
Se face-o rana deasa pe-un umar amarui
Ce mangaie cu sila, o buz-a nimanui.

Stiu ca voi fi asemeni poetilor someri
Ce imblanzesc prin gara, dureri si iar dureri…
Dar eu, in foamea mea de forma si contur
Stiu stiliza clipirea miracolului pur.

Degeaba ma-nconjoara mature sfatuiri
Eu cred paduri sihastre, naïve plamadiri.
Cu teoreme lungi si genial fecund
Eu n-am sa cred ca insusi pamantul e rotund.

Ajunge sa-i soptesc, patratice demenţe
Si solurile-mi crede, lucide confidenţe…
Apoi din sfera voastra, planeta mea devine
Un Sfinx cu patru laturi si stihuri cristaline.

Voi analizati trupul ce cade-n sifonare
Eu judec sufletismul ce-si cauta picioare
Din ce in ce mai rar si numai pentru mine
Pasind agale drumul esentelor de bine.

Rotundul vostru fi-va supus la lungi divorturi,
Dar universul meu, rastalmacit in colturi
Imi va pastra ascunsa-n somajul din abis
Mereu o fericire, precum un cer deschis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu