vineri, 20 noiembrie 2009

Daca n-ai mai pleca…

Mi-au impregnat buzele tale,
In par, pe gat si la ureche,
Miros de coji de portocale,
Si gust de suflete pereche.

M-a oglindit clipirea ta,
In chip de umbra ratacita,
Si fara-a sti ce va urma,
M-am declarat ranita.

Sageata de amor s-a-mfipt in mine,
Ca un ecou etern al vocii,
Care ma poarta catre tine,
De cand se numarau bobocii.

Si iata-ma stand singura in pat,
Si ascultand suier de tren,
E ora noua si-ai plecat,
Si dorurile mi se cern.

Caci pana maine-i cale rece,
Si fara tine e pustiu,
Mirosul pielii tale ma petrece,
Ca pe-un betiv paharul de rachiu.

Tu esti alcoolul meu si cea mai fina,
Mai dulce si mai parfumata floare,
Esti soiul meu de heroina,
Si clipa fara tine doare.

Si te miros pe pielea mea,
Si mi te tatuez in sange,
O floare de nu ma uita,
Sadita-n ochiul care-mi plange.

De ai putea sa stai aici pe veci,
Sa nu ne stie nimeni niciodata…
Sa vina trenul,sa nu pleci,
Pe sina de sub roata,

As fi cea mai ferice dintre iele,
Si tu ai fii de printre ingeri cel mai tandru,
Si ne-am iubi pe paturi de nuiele,
Sub ochi fierbinti de candelabru…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu