Negru

Faramitele din albul iernii,
Se-aseaza peste granitele negre.
Soseste calauza vremii,
In pragul pompelor funebre.

Dar n-am murit niciodata,
E doar negru, negru si doliu.
In camera intunecata,
Ma rasucesc intr-un fotoliu.

Si beau din ceasca neagra,
Cafeaua ramasa dintr-un ecou.
Ma simt o amintire vaga,
Ma simt in mine ca-n cavou.

Dar imi e bine, n-am murit,
E doar negru, negru si noapte.
Pe chipul meu inmarmurit,
Nu mai incap nici soapte.

Si ma imbat din haina neagra,
Privind imensul gol din mine,
Cu un miros tacut de ambra,
Ramas din dorul meu de tine.

E negru, numai negru peste mine!
Pe buze, in priviri si la ureche…
Si totusi mi-e atat de bine,
Cu negrul stand de veghe...