In alta lume

Uneori chiar ascultam glasul realitatii,
Dar acum chiar ca nu-mi mai pasa de ea.
Eu nu sunt un articol dat publicitatii,
Si nici o marca noua de cafea.

Sunt doar eu, nebunul din sahul vietii,
O visatoare cu ganduri dezradacinate,
Ma hranesc cu stropi din roua diminetii,
Si cu povesti stravechi,de mult uitate.

Cu visele mele sarut norii pe gene,
Iar vantul imi plimba aripa prin noapte.
Si ma opresc din vreme-n vreme,
Sa-ti mai ascult cateva soapte.

Mi-e dor de tine cand te vad pasind in viata,
De mana cu absurda ta realitate.
Si cum i te supui ca o paiata,
Cand uiti sa ma citesti din carte.

Cat ai crescut! Si parca prea devreme,
Si m-ai lasat, o pata de cerneala printre randuri.
Cred c-am stiut ca visul tau n-o sa ma cheme,
Decat atata cat te-oi insoti in ganduri.

Dar lumea mea e sus, cu nori, cu vant, cu stele,
E prea tarziu s-o parasesc si nici nu vreu,
Sa fiu pamantul aruncat printre pavele,
Cand m-or impinge toti in hau.

Eu am decis sa plec in alta lume,
O lume ce mi-e destinata numai mie,
Nu-mi pasa daca am sa fiu un “fara nume”,
Nu-mi pasa pentru voi ce-are sa fie.

Acolo unde merg e numai soare,
Si norii mei m-asteapta sa ma-mbrace,
Cu stoluri si buchete de culoare,
Rupte din pura si suprema pace.

Iar lumea asta e departe si prea sus,
Ca sa mai pot a te zari vreodata,
Dar o sa imi aduc aminte ce mi-ai spus,
Si rau n-are sa-mi para niciodata.

Candva o sa pleci din real si tu, dar in alt univers,
Caci lumea asta e numai a mea si pentru mine.
Dar pana-atunci eu am sa zbor, si am sa curg in vers,
Pe alta lume…cu visul tot la tine…
Acum te las…ramai cu bine!