Printre crengile vietii,
Bate vantul cu putere,
Smulgand frunzele tristetii,
De pe ramuri de durere.
Niciodata n-am stiut,
Cat de bine mi-e cu gerul,
Pan’ ce din necunoscut,
Mi-a rasarit cavalerul.
Bate vantul peste lume,
Si in ochii lui albastrii,
Luna-ncepe sa-si adune,
Intunericul si astrii.
Si din steaua lacrimarii,
Canta lupii fara vlaga,
O balada a plecarii,
Pentru-o amintire vaga.
Printre ramurile grele,
Timpul cade violet,
Si canta durerii mele,
Ultim glas dintr-un sonet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu