Treziti-ma candva

Treziti-ma cand anii or sa planga,
Si cand teroarea se va stinge.
Lasati-mi glasul sa se franga.
Treziti-ma cand ninge.

Acum ca ziua e mai scurta,
Si noaptea e atat de lunga,
O reverie-mi pare absurda,
Si poezia-mi pare cruda…

Treziti-ma cand va veni sfarsitul,
Si cand dispretul va cadea in mare.
Lasati-mi in deserturi infinitul,
Treziti-ma cand va fi soare!

Acum cand cerul s-a intunecat,
Si norii i-au ramas in vara.
Un zbor imi pare-asa neinsemnat,
Si aripa imi pare o povara.

Treziti-ma cand ranile s-or trece,
Si cand va rasari o floare rara.
Lasati-ma pana atuncea rece.
Treziti-ma cand EL o sa apara!

Mai bine treziti-ma cand totul va disparea,
Sau...nu mai conteaza...treziti-ma candva!