Retrogresiune

Chiar nu mai am ce sa castig,
La fel cum n-am nici ce sa-nchin.
Ti-s piatra de mormant in ochi
Calvarul meu iti e strain…

Precum hotare de invins
Dupa victorii se disipa
Asa resimt nevoi de noi
Sub a Aceluiasi aripa.

De ce-asudam in recidiva
Cand lacrima credeam uitata
Si cum un singur om sa tina,
De confident, de sot si tata?

E lunga scara pan’ la cer
Cand sa-mi explici vei fi fortat
Dar numai astfel voi linşa
Instinctul de “Neterminat…”

Dar ce ma fac pana atunci
Cat arborele meu confuz
Insira crengi pline de flori
Ca sa te iert, ca sa te scuz…

De ce in legile iubirii
Nu se numeste vreun decret
Ca sa-nvatam prin a ne naste
Cum sa ne renuntam complet?

Imi curge ingerul, ploios
Din nostalgiile de seara.
Lacome boli se incovriga
La mine-n trup sau eu afara?

Si-i culminant de dureros
Cand faci din vis o tarantula
Ce-ti asambleaza pe furis
Plaman vidat, nadejde nula…

Chiar nu mai am ce sa castig,
Precum nici vorbe-n risipire.
Din joaca-n joaca, fugitiv
Cred c-am ramas… fara iubire.