joi, 11 noiembrie 2010

Lantul slabiciunilor


Daca m-ati cunoaste catusi de putin
Asa cum fatarnici,
Banuiti a-mi sti nazuintele
Si ritualul imbatranirilor premature,
V-ati da seama ce reumatism feroce
Imi incorseteaza sufletul
Cand stiu ce razboi am plamadit in tacere,
Si n-am cum sa-l opresc.

Ati vedea cat ma tulbur intre doua lumi
-Ale voastre-
Care-si bareaza propriile doruri improscand
Cu ramasite vechi
Sau farame actuale
In inima sufletului meu.

Ati sti cat plang si cat sufar eu,
Cand voua nu va pasa decat cine ma saruta pe buze
Cine se perinda pe strazi cu mine de mana,
Al cui nume se naste din pantecele limbii mele.

Voi nu-ntelegeti ca inauntrul meu
Parerile voastre se distorsioneaza agresiv
Iar eu ma lupt
Cu paradisul demonilor.
Inving.
Partial doar
Si de moment
Caci tot nu izbutesc a va aprinde
Initiativa adevarului
Ca sa vedeti ca fiecare dintre voi
Are o alta traiectorie,
La fel de esentiala
Si ca nu conteaza in ce plan va destindeti
Ci cat de intens improvizam conexiunea.

Dar niciunul nu ma cunoaste…
Poate doar asa,
Portretizat
Si cu gigante imperfectiuni pe alocuri.
Si totusi,
Totusi indrazniti a-mi paria deciziile
Prefigurand in mintea voastra deşanţată
Influente uimitoare,
Asupra vectorului meu numit destin.

Dar nimeni,
Nimeni nu s-a sinchisit vreodata
Sa-mi intrebe anchilozatul suflet
Daca vrea sa fie purtat pe bratele cuiva,
Pansat si cusut,
Sau doreste sa plece din cosmos,
La fel de singur si de gol
Cum s-a nascut.

Daca mi-ati fi dat sansa
Sa-mi cunosc dinainte viitorul
V-as fi renegat juramintele,
Pasiunile marturisite in soapta
Noaptea,
Sub patura,
Cu pleoapele lasate,
Ingreunate de emotii...
Sau ziua,
In iarba nesfarsita
A visarilor adolescentine,
Cele mai dulci,
Mai naive
Si totodata
Cele mai sfasietoare,
Acelea cu ochii deschisi.

As fi respins toate fericirile minutioase,
Fiecare imbratisare si sarut apasat,
Fiecare urma de daruire…
Tot ce odata plecat
M-a fragmentat definitiv.

V-as fi ordonat sa ma lasati in ploaie,
Sa rebegesc
Si sa mor in durerea cerului,
Nu intr-a mea desertica prefata.


Daca m-ati fi stiut de la-nceputuri
Asa cum sunt,
Ochi cu ochi,
Fir cu fir,
Si unghie cu unghie,
M-ati fi lasat in solitara mea armura
Zvarlindu-ma departe,
In uitare,
Dar nici cea mai meschina creatura
Nu merita sa simta
Iubiri multiplicate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu