Ceai duminical

Mai dimineata ca acum nu poate fi...
Cand soarele simetric isi rasfrange
Un numar par de raze cantatoare
Asupra unor visuri mici, natange.

Iar eu pe banca rece numar toamna
Simtind ca ma cuprinde o eclipsa.
Indestulari de teurgii pe pretutindeni
Dar razele survin in mine lipsa.

E-o neputinta sa te simt alaturi mie...
De ce te zbati a straluci marete soare
Cand te resimt purtand acelasi semn
Cu-nghetul erei glaciare?

Contrare mintii, aliate din vointa
Neintunericele lumii se amuza
Caci tu ma sufli abatut de colo colo.
Da’ ce sunt eu? O frunza?

Sa-mi indemnezi cu necuvinte coborarea
Mai jos c-o creanga, spulberandu-mi viu cu viu
Si-apoi sa-mi smulgi venula creativa
Doar ca sa fiu ce nu doresc sa fiu?

Imi racai linistile verzi in amintire…
Degeaba imi dedici duminici soare
Caci n-am uitat cum m-ai uitat fara regrete
Cand ai crezut ca razele-s impare.

Si-s pare azi din nou.Ravnesti inapoiere
Dar timpul scanteind, prelinge pasi prin gari
Si ochii-mi infloresc mai bine ca-nainte
Departe-n departari.

Eu am gasit buchete de gene milostive
Ce-nabusa eroarea si ma valseaza-n ploi.
Probabil ti-au spus insasi distantele tacute,
Cu tine vraji nu voi.

Imi levitez prezentul in aula mea veche
C-un iz de meditatii din ceai de sunatoare,
Pornirea de-a gasi pornirile pereche
Ah, ce maret duel in fulgi de lumanare…

Ma cheama o enigma, adesea desirata
De frunzele ce torc noiembriele gri
Si totusi, doamne, totusi imi re-repet in minte
Mai dimineata ca acum nu poate fi…