Sub umbrela

Noi doi sub o umbrela ponosita…
Iubeam pe-atunci si ma stiam iubita
Si-am ferecat de-atatea ori cu juraminte,
Frisoanele de ganduri despartite…

Ploua afara, nu ploua, tot sub umbrela
Mustea visarea noastra prea fidela
Si-am demontat razand, ocheanul catre tine,
Caci ne strivea apropierile divine.

De era noapte, era frig, ne inveleam,
Cu grija nesfarsitului “Te am”…
Si sub umbrela noastra juvenila,
Imi botezai obrajii de copila.

Si ne iubeam ca doua stele siameze,
Ce-n mima lor incearca sa picteze,
Povesti nemuritoare si profunde,
Pe buzele lui Nu stiu unde…

Acum maturitatea-ncoronata,
Alunga infantilul de-altadata.
Dar dulcea reverie reapare
Si noii ochi se jura sa-i doboare…
Iubesc tot sub umbrela,
Tot deplin,
Fara scapare.

Si zi de zi, c-un petec Sfant,
Ii cos umbrelei legamant,
Sa te iubesc pana-n mormant,
Si mai vedem noi dupa…
Daca exista vreun celest,
Care-ar putea sa ne corupa
Armonica impreunare,
Iesita din tipare.

Si dulcea reverie iar revine,
Si noii ochi se jura sa-i dezbine…
Iubesc tot sub umbrela,
Tot sublim
Si tot cu tine…