joi, 3 iunie 2010

Declin


Pe cer pasiuni muribunde.
Si visele toate, cu aripi plapande,
Ma-mbata ultima data.
Si-s cranguri pustii,
Cu dor de spahii,
Si muza iertarii e moarta.

Matasea-i de plumb,
Si-un lan de porumb,
Se tanguie fara scapare.
E ploaie in munti,
Si ani-s carunti,
Si marea albastra e mare.

Iar albul profund,
Piei-va curand,
Facandu-se una cu colbul.
Tarana-i usoara,
Dar ochii omoara,
Uitarea ce-o murmura corbul.

Si dintre lumine,
Doar una pe mine,
Ma mangaie moale pe frunte.
Doar una mai stie,
Ca-n nori de hartie,
Ramas-am o frageda punte.

Si soarele rece,
Priveste si trece
De ingerii mei sufletesti.
Si-acum la apus,
Copii-au adus,
Declinul boltei ceresti.

Si plang si cersesc,
Si ma miruiesc,
Sfarsitul sa-mi cada in poala.
Dar moartea-i un dar,
Un vechi sanctuar,
O izbanda scrisa cu smoala.

Si stau si astept,
Cu mana pe piept,
Chemarea sa-mi stinga fitilul.
Pacatele-s multe,
Pedepsele-s crunte,
Si tot ce-mi ramane-i azilul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu