miercuri, 9 iunie 2010

Anomalie


Vreau sa ma plamadeasca crinii,
Sa concep epoca luminii,
Sa-mi fac prezentul epopee,
Sa-l cos cu lacrimi de femeie...

Vreau o reanimare dulce,
O dragoste demna de cruce,
O candela pe-un piept sever,
O aripa-ntre om si cer.

Vreau sa ma sufle o credinta
La poarta catre nefiinta,
La muntii ‘nalti dar fara culme,
La cimitirul fara nume.

Si vreau sa ma iubeasca timpul,
Precum legendele, Olimpul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu