vineri, 11 iunie 2010

Fluturi

Toti fluturii din lume s-au profilat astazi in sufletul meu. Mii de pensule au trasat cu grija, un nou contur trecutului. Din umbra, m-am facut boboc de crin. Mahnirea zilelor de altadata si-a pansat ranile in cenusa mea inca fierbinte. Rana impletita cu rana, m-am vindecat si eu.Si n-am mai plans, caci e atat de dulce cand vad ce bine-i face lui ca eu respir. Si nici n-am mai suspinat, caci e atat de tandru cand euforia iubirii sale se ingramadeste in cutele obrajilor mei. Cu un singur zambet, renasc si eu si el. Si nu ma mai simt ca o batranete neputincioasa si solitara, abandonata pe o banca uscata, intr-un tablou de toamna. Din contra, nevoia unui baston s-a preschimbat in dependenta de zbor, de libertate toropita-n pasiune. Acum simt ca nimeni nu-mi mai poate frange aripile. Nici noaptea nu mai e neagra. Ea si ziua au renuntat la divort.Au realizat cat de trainica le este uniunea. Le-am ajutat si eu.Contopind in porii mei luna si soarele, le-am demonstrat echilibrul universal. Si drept rasplata, ele mi-au luminat dorinta de patru brate ancorate la un singur suflet. Nu mai imi e teama de nimic, acum nimicul pare a se teme de mine. Am tot ce mi-as putea dori. Cine n-ar vrea ca doi ochi albastrii sa-i daruiasca razele sfioase ale diminetii? Cine n-ar vrea ca doua buze atat de moi sa-i dedice dulceata celor mai frumoase vorbe? Cine n-ar vrea sa se scufunde alaturi de un trup atat de catifelat, profund si fierbinte, in oaza lunii pline? Numai un nebun, si nici acela suficient de tare incat sa refuze.
Umbrele de ieri, fluturii de astazi si florile de maine, m-au lecuit de frica. Toate plagile fostului meu destin s-au catarat pe o boare de vant si au plutit departe. Mi-am pastrat doar anomaliile preferate. Au durut si-or sa mai doara poate, dar nu ma pot rupe de ele. Mi-as pierde respectul fata de propria-mi persoana. Si nu m-as mai iubi. Si daca eu nu ma iubesc cu adevarat,eu care imi sunt tovaras fidel de-atata timp, atunci cine s-ar mai uita la mine? Numai un lunatic, si nici acela suficient de mult incat sa delimiteze prafuita mea prezenta. Mai bine sufarinta apasata decat un zambet sters. Altminteri, remuscarile au incetat sa mai muste din bolta inimii mele. Caci unde muscau ele, saruta el, si durerea se pierdea in abisuri. Si-asa, m-am vindecat de tot. A fost greu si pentru el si pentru mine. Poate chiar mai greu pentru el. Taras am parasit cripta nedreptatilor pe care timpul le-a comis cu nepasare. Si s-a tarat si el cu mine. El, om nevinovat, indesat cu egoism de eul meu, intr-o soarta ce n-o merita. Nimeni n-o merita.Dar el a promis.Si si-a infaptuit cuvantul cu demnitate. A acceptat complotul in care l-am azvarlit cu o marsava apropiere amoroasa. Si-am complotat si noi. Ce poate fi mai puternic, mai adanc ca tunelele sapate de privirile indragostitilor? Nimic. Eu si el am invins.Noi. Si azi ne-am dovedit victoria inca o data. Totii fluturii din lume s-au strans in mine. Am suferit dar a meritat fiecare litru de lacrimi, pentru ca astazi, prezentul mi-a livrat o dragoste sublima, un amor ce depaseste pana si barierele inimaginabilului. Pentru ca astazi, m-am impacat total cu mine insumi.De azi, sunt cea mai fericita.Si el, stiindu-ma asa, surade mai proaspat ca nicioadata. Iar eu, stiindu-l implinit, nici ca-mi mai trebuie ceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu