Inima mea sadeste nuferi albi,
In iazul tau de ochi cu doruri dese.
Iti spala pleoapele mahnite,
Cu stol de scrieri neintelese.
Iar vocea ta curge siroaie,
Precum torentele-n furtuna.
In porii nostrii sta amorul,
Precum sirenele-n laguna.
Buzele tale sunt o punte de mistere,
Pe care limba mea-un vesnic calator,
Isi contureaza pasii obositi,
Tanjind sa-si afle-un viitor.
Iar vocea ta curge siroaie,
Ca o cascada de matase.
O lasi in patul meu sa-mi tina,
De cald in iernile geroase.
Si trupul meu sadeste nuferi albi,
In iazul tau de buze moi,
Ei infloresc in coltul gurii,
Si toate astea pentru Noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu