Mi se rup venele de-atata dor,
Si limba ma pofteste la tacere.
Mi se-ncreteste-un fir de umbre,
In prag, cersindu-ti mangaiere.
Dar nu ma plang ,iubitul meu,
Chiar daca-mi esti asa departe.
Nimic nu-i mai frumos ca Noi,
Nici viata dupa moarte.
Ochii mei cern o ura muta,
Pentru un timp ce ne desparte,
Iar gura mea cu vorba supta,
Ravneste un sarut de noapte.
Dar nu ma plang,iubitul meu,
Chiar daca norii se aduna,
Tu esti umbrela pielii mele,
Si nu ma zgaltaie-o furtuna.
Mainile mi se tanguie bolnave,
De-atata dor impartasit,
Iar trupul meu e-o gara veche,
Ce iti ureaza bun venit.
Dar nu ma plang,iubitul meu,
Chiar daca lacrimile-mi cresc.
Imi apartii,iar vremea asta,
E-un chin dumnezeiesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu