Invidia

Invidia a prins stransori adanci,
Pe dealuri,munti si la campie,
Dar eu am vrut s-o smulg de lume,
Si s-o starpesc...sa nu mai fie...

Au poposit multimi razlete,
Si m-au indepartat c-un bici de ura.
Au mestecat invidia pe rand,
Si-au asezat-o-n colt de gura.

A venit ploaia sa ii spele,
De rautate si dispret.
Au stat la adapost dara in ceruri,
Dupa o fapta e si-un pret.

Invidia a facut muguri,
Pe buze,suflete si minte.
Acum oamenii dorm dar sus in ceruri,
Or sa dea sama la cuvinte.