Arde in mine o faclie neintrerupta.
Sunt doar un om cu mintea supta.
Degetele mi-s ingropate-n scrum de piele,
Si inima mi-e fagure de miere.
Dar fara creier,fara maini,
Tot m-as tari in guri de caini,
Sa-mi rupa oasele-nghetate,
Si sa ma-mpinga catre moarte.
Buzele mi s-ar increti sfioase,
De caini ar dori sa-ti lase,
Macar o parte din ce-am fost,
Macar o geana sau un os.
Creste in mine-o temere bolnava,
Si zac in mare,o epava.
Comorile mi-s ingropate-n frici de soi,
Si panza mi-e spalata in noroi.
Dar fara nicio avutie,
Si fara gand de vesnicie,
M-as da rechinilor sa-mi ieie,
Orice pretentii de femeie.
Mi-ar rade regretele slute,
De ei ar sta o clipa sa m-asculte.
Sa-ti lase tie,pamanteanului cel mai iubit,
Catargul dragostei ce ne-a unit…
Se naste-n mine-un lan de veghe.
Sunt doar o galerie veche.
M-au mazgalit vizitatorii rand pe rand,
Si m-au uitat mult prea curand.
Dar chit ca as munci pe branci,
Mi-as suge ranile adanci,
Si as fi pura ca o stea,
In ochii lui “Nu ma uita”.
De ai veni c-o pensula de buze,
Sa-mi zugravesti vreo doua muze...
Si-as straluci sub palma ta ca un lingou,
Un simplu om,ori o epava...un tablou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu