sâmbătă, 28 mai 2011

Cei mai frumosi patru ani


Acum si aici, in aceasta cumpana alba a sperantelor si temerilor care fosnesc impreuna, timpul se recunoaste pe sine defect si se-opreste cateva ore, de dragul sfarsirii unui trecut adolescentin memorabil. Din mila unor banci ce scartaie deja de dorul nostru. Pentru sarmanele carti ce-or sa se rupa si prafuiasca fara sa stim. Pentru profesorii ce ne-au crescut frumos din gaoace pana la aripi. Si pentru noi, straini in fata unui labirint de usi pe care nu stim daca sa le deschidem, sa le inchidem sau sa le lasam intredeschise.
Ce-nseamna 18 ani? Ne intrebam de ce ne numesc oamenii adulti. Copilaria noastra palpita inca in buzunarul de la blugi. Si nu dorim sa ne schimbam hainele, daramite sufletul. Suntem inca bobocii care-si asteapta balul in sala de sport, ravnind sa arate celorlalti cat au crescut. Doar ca nu mai vrem sa fim mari. Suntem aceeasi elevi care se impacienteaza si rasfoiesc lectia inainte de ora de istorie, rugandu-se sa nu fie ascultati. Aceasi pusti care se revolta cand testul la biologie cuprinde notiuni din manual. Si aceiasi Guliveri ce devin furnici in fata bac-ului la mate. Atunci ce e nou? Poate inaltimea difera, poate buzele spun altceva, dar in suflet e la fel. Si nu meritam sa se termine. Mai avem multe de dovedit si vrem sa facem asta aici, cu voi, dar in valtoarea vremii, plecam sa demonstram in alta parte. Intr-o parte ce-am descoperit ca ne-o dorim datorita voua. Am fost o familie reusita. Ma uit in jurul meu si vad in fiecare chip o amintire de povestit nepotilor. Pe holurile acelui liceu am invatat sa-mi pese de altcineva in afara de mine. Am invatat sa iubesc si-am iubit cum n-o sa mai pot vreodata. Am invatat sa pierd, la fel de bine cum am invatat si sa castig. La urma urmei, cel mai bun castig e-o pierdere. Te intareste, te face mai puternic. Si-acum, propun sa investim macar un sfert din forta in familia noastra de aici. Sa nu lasam pe nimeni in urma, ci sa punem spatele undeva in fata. Sa ne crestem visurile de maine pe fruntea acelora de ieri. Sa nu renuntam, ci din vreme-n vreme sa refacem puzzle-ul ce l-am iubit atat. E drept ca alegand alte cai se disipa calea cea veche, dar nu trebuie sa fie asa. Au fost patru ani plini de pilde si traiectorii prietenesti. Au fost patru ani in care ne-am marturisit pe noi insine asa cum suntem. Patru ani si zeci de oameni care ne-au insotit in neant si picaj. Patru ani constienti ai zambirii si lacrimarii colective. Daca renuntam la asta, va ramane mereu un risc ca intr-o zi sa privim in oglinda si sa nu stim cum am ajuns asa,unde firul s-a rupt si acul a inceput sa doara. Suntem oameni si sortiti acestor sensibilitati ciudat de frumoase. Suntem prieteni si intretinatori ai acestei atmosfere de baladic basm. Suntem eleganti si vom pasi tot cu eleganta in clipele ce urmeaza a se perinda. Suntem munti de onestitate si optimism, pentru ca ne-am crescut impreuna asa. Si suntem mandrii ca suntem acum, aici, in aceasta cumpana alba a sperantelor si temerilor care fosnesc impreuna. Suntem mandrii de greselile noastre, caci ele toate ne-au purtat catre aceasta minunata noapte de mai. Si va multumim pentru increderea ce-ati insamantat-o in noi, ca pentru primul nostru gangurit. Multumim pentru intelegerea si grija cu care ne-ati invelit perpetuu. Si chiar daca de maine nu veti mai fi sa ne protejati, ne vom descurca singuri pentru ca, am invatat de la cei mai buni.
Dragii mei, sa nu lasam in urma aceasta comunitate unita ce-am creat-o in toti acesti ani. Sa ne imbratisam si sa ne pastram unii pe ceilalti intr-un tablou de sustinere neconditionata. Asta inseamna familia si mi-e teribil de mila de cel care n-o are ca s-o simta asa. Dar noi suntem mai norocosi ca altii si multumim cerului pentru acest dar de nepretuit pe care nu-l vom uita.

Am fost mai mult decat un scaun la o banca
Mai mult decat un nume-n catalog
Mai mult decat o medie-n diploma
Sa nu uitati, va rog.

Contam mai mult decat o poza pe panou
Mai mult decat o vorba cu ecou
Mai mult decat un deal urmat de panta
Mai mult decat o gluma amuzanta.

Suntem mai mult decat un zumzet uniform
Mai mult decat ce era scris sa fie,
Mai mult decat un umar si-o speranta,
Prieteni pe vecie.

Un comentariu: