miercuri, 2 februarie 2011

Goblen




O sa-mi crosetez buzele intr-un fluture
Si-am sa le vaccinez impotriva sunetelor
Cu un rosu aprins.

Da, se vor cicatriza frumos,
Dar acele doua cuvinte tot se vor naste
De ici,
De ‘colo…
Si cei la care trebuie s-ajunga
Or sa le-auda negresit.

Cine stie,
Poate urechea va-nvata un glas nou
Mai selectiv, mai adecvat
Si va asimila pauzele cu rabdare
Iar momentele in care va vorbi
Vor fi mai mult,
Mult mai mult
Decat un discurs de buze desfranate.

Sau poate ochii, pacatosii ochi
Vor vorbi pe indelete
De sufletul meu.
Poate chiar va fi cineva acolo
Sa-i asculte fara sa judece
Slabiciunea din spatele lor
Si sa ierte fara sa-l doara cumplit,
Ambitia care m-a-mpins catre dezastru.
Si, cine stie...
Poate aceste doua oglinzi confuze
Chiar vor gasi ceva frumos de spus
Despre cine sunt eu.
Oricum, acel volum de dezaprobari si cotroverse
Nu-l voi starni eu,
Caci nu-i a mea aceasta infama culpa
Ci a ta, biata inima naiva.

Poate chiar mana isi va vari in incheieturi
Gesturi noi
Si pline de-ntelesuri,
Apte sa cantareasca optiunile
Si sa aleaga calea cea buna,
Decizia care sa nu-mi injunghie irevocabil noptile.

Un traseu simplu si usor
Pe care sa ma plimb agale,
Sa rad in suflet
Si sa iasa soare.
Sa asamblez culori
Si-alaturi pe poteci
Sa iasa flori…
Si nimeni sa ma-ntrebe ce-i cu ele,
Sa n-am secrete… lacrimand
Sa iasa mii de stele.

O sa-mi crosetez buzele intr-un fluture
Si-am sa caut acea carare de una singura
N-am sa te trag dupa mine, iubitule.
O sa ma chinui numai eu,
Ca sa nu te acuz in viitor
Ca m-ai privat de un esec
Pe care am sa-l neg
Cu vehementa.
Dar n-o sa plec ca sa fug de cuvinte.
Planeta mea va fi la fel de incetosata oricand
Si oriunde m-as afla,
Tot cu atatea tentacule fierbinti
Ce vor incerca sa-mi mangaie ochii
Ca sa planga iar.
E o singura diferenta intre cine sunt si cine voi fi atunci.
Gasindu-mi linistea
Am sa fiu libera
Si fara rezerve
Am sa las curiozitatile lumii
Sa-mi aplaude o durere ce s-a stins intre timp.
N-am sa mai fiu eu cea care tace jenata.
Atunci ea o sa se zvarcoleasca uimita
Ca nu-mi mai poate face rau
Si-o sa se tanguie umila ca o plastilina
Sub presiunea amprentelor mele vindecate.
Dar n-am sa rad ori sa ma laud,
Nu.
Am s-o iau si-am s-o asez cu grija in podul casei
In cutia cu vechituri.

Draga mea inima,
Nu dormi cand te strig
Si nu ma striga cand dorm.
Vezi tu, buzele acestea doua
O sa le crosetez intr-un fluture rosu aprins
Asa ca lasa-ma,
Lasa-ma sa sper ca gura mea
Va fi mereu un zbor departe
Caci numai gandul ca-s iubita
Atat de tare, de sublim
Ma inspaimanta foarte.

Si pot sa fac orice,
Orice!
Numai ideea ca nu pot
Nu pot s-o schimb.

Surplusul zilelor umane,
Starneste-n mine mii de toane
Si ma amesteca carnal
Cu ceea ce numesc Fatal.
Si poate totusi pot sa-ndrug
Discursul meu pana la rug
Sau poate rugul o sa-l scriu
C-un an o mie mai tarziu,
Si totusi, focul sa ma cheme
Ca sa ma arda mai devreme…

Polenul meu zace-n hartie
Durerea mea… un an si-o mie,
Culoarea ros’ e ravasita
Aripa mea-o necinstita.

Si-am fost si prunc si batranete,
Am fost iubire si tristete,
Am fost si mare-am fost si mica
Am fost tradare si furnica
Dar munte… munte de ma simt
E-aproape cerul si-am sa-l mint
Sau n-am sa-l mint, chiar am sa-l simt
Cum nori imi poarta-n mana dreapta
Si-i urc incet, treapta cu treapta.

Prapastia-i alaturi…stiu
Am sansa ori la mort ori viu
Si tremur constient, cuminte
Dar am un fluture din buze
Si gravitatia, ma scuze
Daca ma pierd printre cuvinte…

Inima mea, acum te las
Dar sa ma lasi si tu in pace
Caci fericirea, fluturasii
Nu au nimic de-a face.

Si eu ti-am dat tot ce-ai poftit,
Dar limite oare nu sti?
Ti-am dat si casa si ragaz
Dar cat de rea poti sa mai fi?

Eu daca cer vreun fir marunt,
Imi zici ca n-ai putea…
Dar eu fiind atat de om
Cum crezi ca pot asa?

A fost destul cat ai gresit,
Astazi lansez un bont
Si chiar de-mpartasim un trup
Te-anunt c-ai propriul cont.

Acum o iau de la-nceput
Un singur fluture-mi mai las
Pe buze…
Si inima poate ca n-am
Dar tot iubesc cu ochi,
Urechi
Si propriile-mi palme
Si inima ce-o ai,
Iubite
Si fluturi din hartie
Va fi destul
Pentru-amandoi
Vreun an si inc-o mie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu