Fii tu...

Fii tu acela care ma-mpresoara
Cu sarmul tavalit prin scortisoara
Si-am sa musc marul cel oprit cu nebunie
Lansand un legamant “ce-o fi sa fie”.

Si unde sa m-alunge Dumnezeu,
Ca sa ma rupa permanent de-aceeasi Eu?
Caci m-a trimis pe fundul marii si apoi
Ti-am inviat din niste alge si noroi.

Fii tu acela care sa ma spele
De stramtul mucegai crescut in piele
Si n-am sa ma mai tem de condamnare
Caci culpa e-omeneasca si om e fiecare.

Doar am sa las in urma mea uzanta veche
Cu ochi, cu buza si cercei prinsi la ureche
Sa fie ea loctiitorul meu in lume
Iar eu, un trubadur printre postume.

Fii tu acela care ma seduce
Cu visuri milenare dar uituce
Si-am sa te-afirm cu cordiala mea credinta
Caci ce simt eu e inuman pentr-o fiinta.

Am sa cutez a te urma in pacla sortii
Si-mi va canta un patefon greseala noptii
Iar aburi suspinand pe pieptul gol,
Ne vor vari intr-un voiaj fara control.

Fii tu acela care sa ma scuze,
De ochii ce privesc pandind acuze...
Si iata cum porneste,dragul meu,
Razboiul dintre noi si Dumnezeu.

Scenarii de nimic am strans in minte
Si lanturi adecvate de cuvinte
Dar cand sa-nfaptuiesc o razvratire,
Mi-e sete, sete de iubire.

Mai bine o fantasma ma corup
Decat sa fiu o sclava-n propriul trup!
Fii tu cel care singur ma dezlegi,
Sau mutual, releaga-ma pe veci.