Te-am cautat, iubirea mea
In razele sfaramicioase ale timpului
In misticul molatic al povestilor strabune
In vertebrele incandescente ale infinitului
Si-n baladele greierilor somnambuli
Care iarna, aproape morti,
Pareau inca a-mi vorbi de tine.
Te-am cautat, iubirea mea
In oasemintele miilor de faraoni,
Si-n turla bisericii
Cand dangatul clopotelor invata copiii
Sa-si fie parinti.
Te-am cautat, iubirea mea
In toate marinimiile lumii aceste
Si nu te-am aflat niciodata...
Pentru ca,
Acest cărăbuş inadaptat,
Pe care-ndraznesc a-l numi suflet,
Nu si-a inchipuit nici in cele mai sumbre reflectii ale sale
Ca te-ar putea gasi chiar aici,
Sorbind cu dragostea pe care,
Poate...
Poate-as fi meritat-o eu
Fatalul vis lui Narcis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu